Saturday, April 24, 2010

Iubesc Olanda


     Romanii mustacesc cand aud de Olanda. Se gandesc inevitabil la Amsterdam, cu cartierul sau rosu si cofee shopuri. Nu sunt nici alea de lepadat, dar Olanda inseamna altceva. E prima tara si singura de pana acum in care as emigra. Fata de Germania perfecta, Olanda e imperfect perfecta. Incerc sa va explic cum vine asta. Se zice ca frumusetea nu vine din simetrie, ci din mici asimetrii. Cam asa e si cu tarile astea. Germania e simetrie perfecta, dunga, brici. Lucrurile par gandite si facute de niste indivizi cu probleme la mansarda. Olanda e si ea perfecta, dar isi permite mici "greseli". Olanda e umana.
   
     N-ai cum sa nu-i iubesti oamenii. Sunt sanatosi, bine facuti, sportivi, veseli, preocupati de mediu si traiesc fara sa puna averea pe primul loc. Imi plac femeile. Se machiaza putin spre deloc, se imbraca casual, dar cu bun gust, nu poarta tocuri decat rar si o rup pe bicicleta. Apropo de biciclete, Olanda e patria lor suprema. Aici sunt sanse mai mari sa te loveasca obicicleta decat o masina. Intotdeauna langa o parcare auto se afla cea de biciclete. Plus reteaua de drumuri incredibile bikes only.


      Se zice ca Dumnezeu a făcut lumea, iar olandezii au făcut Olanda pe care au scos-o de sub ape. Cam asa se traduce in cuvinte o realitate unica: 20% din Olanda e sub nivelul marii, iar 50% e doar 1 metru deasupra. Stiu, stiu, se topesc ghetarii, dar pe cat pariem ca olandezii o sa fie bine mersi, in timp ce o treime din Muntenia o sa fie desert in 20 de ani? Deci Olanda musteste de apa la propriu. Canale imense, canale mititele, barcute si barci. O iesire la mare si insule. Mai mult decat multumitor pentru inotatori si feng shui-isti. Spatiul restrans i-a facut pe olandezi maxim creativi cand vine vorba de functionalitatea spatiului si a obiectelor. Prima oara cand am intrat intr-o cladire cu doua etaje am avut mixed feelings. Dar am ajuns sa apreciez cat de bine folosit era fiecare centimetru. Ramane problema scarilor cam abrupte in conditiile in care ai cateva beri la bord.



     Gouden Eeuw. Adica Epoca de Aur in varianta olandeza. Istoria Olandei. O farama de pamant ajunsa imperiu via colonii si avanposturi comerciale. De la New Amsterdam in sudul Manhattan-ului de azi pana la Cape Colony in Africa de Sud. Navigatie, tranzactii bursiere, capitalism. La 1650. No more comment.

      Olandezii sunt green dinainte sa apara curentul eco si portocalii cand tin cu nationala lor de fotbal. Unii spun ca un anume domn Cryuff a reinventat acest sport... Ar mai fi caramida rosie, lemnul morilor de vant, Van Gogh si multi altii, dar mie imi place sa inchei cu mine insumi si cea mai fericita poza din lume.




SHARE:

Wednesday, April 14, 2010

Zighi


    Partea intai: Vivaldi

     Am mai calcat pe la Sighisoara acum niste ani, in plin festival medieval, si nu mi-a placut. Era aglomerat, se cersea la fiecare colt pentru o bere/o votca, iar din Turnul cu Ceas nu vedeam decat resturi menajere insirate prin toata cetatea. Mi-a trebuit ceva timp sa-mi fac curaj, dar de Paste orasul arata cu totul altfel. Cetatea e golasa – cateva grupuri mici de spanioli si greci plus cateva cupluri boeme - mai curata si numai buna de tras in poze pe zi si pe noapte.


     Turnul cu Ceas, Biserica din Deal, Scara Scolarilor, the works. Cum sarbatoarea a picat devreme calendaristic vremea a fost un risc asumat, dar intampinarea cu lapovita din dupa-amiaza sosirii a intrecut asteptarile. Burdusiti cu ce aveam mai gros am fugit in turn. In mod surprinzator ziua urmatoare a fost o zi Vivaldi. Mult soare, vant prietenos in goana noastra printre dealuri catre cat mai multe din bisericiile fortificate pe care le intalnesti de la Viscri la Biertan. Scurt moment matematic: 300 in toata Transilvania si aproape 50 in zona delimitata de Sibiu, Medias, Sigisoara si Fagaras... Unele sunt declarate patrimoniu UNESCO, asa ca sunt marcate, ingrijite si vizitabile. Altele le ochesti dupa turnul inalt si acoperisul mare, te dai jos si le dai roata. Cele mai ghinioniste sunt abandonate si uitate de lume. La Buzd a fost cel mai tare. Scara de acces inspre biserica fortificata e marcata in mai multe locuri cu “Atentie! Caine rau”. Odata ajuns sus, fiindca nu m-am putut abtine sa nu urc, am dat peste o manea duioasa si peste un miros de friptana semn ca cineva din partile locului se bucura intr-un mod special de ziua de sarbatoare.





     Partea a doua: Cohen 

     Ziua urmatoare a fost Cohen. Gri, cu amenintare perpetua de ploaie, drumuri cu gropi, poze subtiri. Bisericile fortificate incep sa se repete, asa ca dam o fuga pana la Medias. In centrul orasului - Biserica Sfanta Margareta.




     Ne plimbam cat sa constatam ca in a doua zi de Paste Mediasul pare un oras fantoma. La intoarcere ni se face dor de calutii de la Danes asa ca trecm pe la grajdurile unde Rocky, Printesa si Delfis ne trateaza cu dosul fiindca sunt la ora mesei. Evident urechile le sunt gadilate de acorduri de muzica country.

     Dupa excursia asta am ajuns la concluzia ca perceptia mea ca maneaua s-a demodat e total falsa. Iar de la gazda noastra hipersimpatica (pensiunea Citadela) am aflat ca pe langa festivalul medieval, Sighisoara gazduieste timp de zece zile la jumatatea lunii august festivalul Proetnica – un eveniment care celebreaza diversitatea – literara, muzicala, vestimentara si nu in ultimul rand… culinara. Posibil sa ne revedem atunci.

SHARE:

Tuesday, April 13, 2010

Uzak



     Asa arata coperta unui DVD pe care l-am cumparat din Istanbul. Imaginea asta alb negru m-a hipnotizat, habar n-aveam ce cumpar. Distant (pentru ca asa a fost tradus Uzak) e semnat de Nuri Bilge Ceylan. Tipul asta de a carui existenta nu stiam pana azi, desi are o caruta de premii luate pentru filmele lui, face cam totul: scrie scenarii, regizeaza, filmeaza, produce si distribuie in rolurile principale rude si prieteni sau necunoscuti care i se par potriviti pentru ce are nevoie...

     Uzak are un ritm ucigator de lent, deci e din start accesibil strict unei nise. E eliptic, ceea ce nu-l avantajeaza, dar compenseaza cu o imagine misto. Desi e partial Istanbulul turistic - Eminonu, Karakoy, Podul Galata, atmosfera de singuratate/tristete te apasa la fiecare cadru. Exercitiu de comunicare simbolica - o hamsie se zbate pe asfalt in timp ce toata surorile ei stau cuminti in vasul rosu al unui pescar (care din ele e mai norocoasa de fapt?), jucaria soldat trage la foc automat, o oglinda, un pescarus, tigara de la final... Toate spun povestea unor distante. Intre Yusuf, verisorul venit de la tara si femei. Intre Mahmut, devenit orasean cu acte in regula si intimitate. Intre Yusuf si Mahmut, fiindca cei doi nu se impaca nicio clipa unul cu prezenta celuilalt. Si, pe undeva, a Turciei fata de ea insasi.


SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig