Monday, June 23, 2014

Sf. Peste, acum mai aproape de casa

 

     Ieri dupa ce Mara si-a servit masa de fructe in parc in vreme ce ta-su a bifat lista de cumparaturi, am plecat toti trei la Giurgiu. Plecand din sud-est-ul capitalei am iesit repede in drumul national, apoi prin Jilava, 1 Decembrie, Calugareni, Uzunu si ce-o mai fi fost. Drum renovat, multe sensuri giratorii si destule radare prin localitati. Intr-o ora eram in Giurgiu. 
     
     Am taiat orasul in doua, am ocolit o zona inchisa rutierilor in weekend intru desfatarea familistilor plimbareti si am luat Soseaua Portului. Faleza din port are vreo 200 de metri, la un capat cu restaurantul Perla/D'Alexia si la celalalt cu un turn - fost far - si o cladire - ambele transformate acum intr-o autoritate portuara loco. Multe seminte pe jos, semn ca oamenii apreciaza statul cu ochii in peisajul salupelor, slepurilor, barjelor trecand pe Dunare (cam acesta e vocabularul meu specific marcat cu eticheta "barca")... 

     Cativa motociclisti - giurgiuveni si bucuresteni deopotriva - si imaginea unor blocuri bulgaresti - la fel de gri ca alea romanesti, dar aratand bine in soarele verii - pe malul de vizavi al Dunarii.


     Daca ati rezistat pana aici textului meu, ei bine, gata, am ajuns la partea importanta. Partea cu pestele. Primul restaurant cum intri in port pe mana stanga e format din vreo patru cladiri. Pe prima scrie Restaurant D'Alexia, pe a doua Terasa Alexia, pe a treia Restaurant Perla si pe a patra habar n-am ce mai scrie. Cert e ca toate patru tin de acelasi patron si ca vara se intra prin terasa. Apropo, chiar inainte sa intrati, daca va uitati in stanga, veti vedea cum arata si cum se prepara lucrurile in bucataria locantei. Un preview devenit postview in cazul nostru caci abia la plecare am bagat de seama bucataria.

     Duminica la 13:00 si fara vreo rezervare am prins loc pe terasa, la umbra unui copac carui tin sa-i multumesc pentru frunza deasa - un umbrar mai bun decat oricate umbrelute colorate puse una peste alta. Si a urmat defilarea pestilor in diverse forme - ciorba de peste, saramura de crap cu mamaliguta, salau in sos alb cu migdale. Plus niste portii de dulce - tort si parfait. Suparare mare la final cand am realizat ca am uitat de o salata de icre pentru o deschidere de manual. Personal ok, serviciu cu viteza luminii si un peste delicios in fiecare farfurie adusa. Evident legumele mexicane vin dintr-o cutie de conserva made in Indonesia, asa ca feriti-va. Vesela pare din categoria sa fim siguri ca nu ii vine cuiva cheful sa ne lase fara ea. Pentru doua persoane cu doua feluri fiecare plus desert plus bauturi am platit un milion vechi in cap. Deci vom reveni.

SHARE:

Enemy


     Villeneuve dupa o scriere a lui Saramago. La granita intrebarilor sf-ului cu psihologicul si oniricul. N-as putea spune ca l-am prins din prima, e genul de film cu a doua vizionare necesara. Il recomanda atmosfera creata si un Jake Gyllenhaal, in dubla ipostaza, ireprosabil. Vazut la TIFF.



SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig