marți, 3 martie 2015

Chef

 

     Jon Favreau vrea sa-mi spuna ca s-a saturat de bugetele mari, de producatorii care ii dicteaza ce si cum, de filmele pe care le face fara suflet. Las la o parte ipocrizia. Propunerea sa, Chef, are un scenariu amputat. Dintr-un feel good movie simpatic in primul act se pierde intr-o chestie din ce in ce mai anosta, iar de final sunt de-a dreptul revoltat.


 
      Inghit faptul ca un bucatar pasionat, dar lefter, un pic supraponderal a avut o nevasta ca Sofia Vergara cu care se intelege de minune si astazi. Poate o fi fost si el tanar si frumos demult. Inghit si ca acum are o relatie foarte apropiata cu o sefa de sala ca Scarlett Johansson. Inghit si cativa prieteni buni printre care si un John Leguizamo care-si baga picioarele in propria promovare de dragul prieteniei cu eroul nostru. Inghit si ca fi-su e un baiat de zahar, toba de cultura si tehnologie, dornic sa-si petreaca timpul cu tatal sau. Sa zicem ca inghit pana si faptul ca pentru el a gati si recunoasterea venita din gatit sunt mai importante... de fapt sunt singurele care conteaza. Dar, oricat de frumoase sunt imaginile cu costita sfaraind pe gratar, oricate arome de Miami, New Orleans sau Austin ar aduce Chef, oricate Oye como va-uri si alte piese cubaneze ar salta pe coloana sonora, filmul se pierde cu totul. Pentru ca nu e de fapt nicio lupta a revenirii, toate ii cad lui Favreau in cap, in brate si din senin. Eroul spune ca va lupta, dar absurd si stupid nu duce vreo lupta. N-ai cum sa tii cu el, n-ai de ce sa ii stai alaturi. Nu trece prin nimic, nu dovedeste nimic. Iar finalul ideal (chiar dublu ideal, nu dau spoilere) e mult prea mult. O scriu in termeni culinari: dupa o tava intreaga de tiramisu pe care Chef ti-o serveste, iti mai arunca la final in cap si o galeata de crema de zahar ars. Gracias, but no thanks.



SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig