duminică, 20 martie 2011

Weekend milanez


     Primele impresii 

     150 de ani de la fondarea Republicii. Desi niste nordici se agita intru separare, e plin de steaguri tricolore, de simboluri nationale, iar dupa resturile de confetti - petrecerea trebuie sa fi fost pe cinste. Il Calcio. La radio lumea asculta etapa, la tv o discuta. Suntem in orasul in care cele 2 surori vitrege - Inter si AC - au adunat 35 de titluri. Iar in piata Domului steagurile, tricourile si fularele stau cuminti unele langa si peste altele asteptand clientela. Orasul modei se simte si in grija pentru cum arata a localnicilor. Si ei, si ele se imbraca foarte bine. Si in restul Cizmei oamenii au aceasta preocupare, dar aici parca e un pic mai scump si mai cu gust. La concurenta cu chilotareala omniprezenta a lui Megan Fox pentru Armani, gasesc pe via Dante (ticsita cu magazine) postere cu Sofia Loren. Feminitate pura, alb negru autentic, preferabil oricand. Tramvaie old school, puzderie de afise electorale, vitrine sic, manifestatii politice, gloata turistica in centru, frutti di mare, copaci infloriti, un gelato di mango cum n-am mai trait.




     Domul

     Catedrala gotica din buricul capitalei Lombardiei a avut nevoie de 5 secole pentru a ajunge la forma sa finala. Iar apoi parerile au fost impartite: de la apreciere sublima pana la dezgust total. I s-au reprosat lipsa de orginalitate, amestecul nepotrivit de elemente arhitecturale si grandoarea. E drept ca e cel mai impopotonat gotic pe care l-am vazut vreodata, dar cumva dimensiunile imense ajuta ansamblul sa nu se sufoce sub ploaia de statui, sculpturi, elemente. Pentru mine e thumb up. Pe dinauntru vitraliile gigantice filtreaza lumina si aseaza culori de curcubeu peste coloanele de sustinere. Merita urcat (cu liftul sau pe scari) si pe acoperisul catedralei. Esti la o aruncatura de bat de contraforturi, vezi agitatia pietei de sus si, cu putin noroc, poti face o baie de soare printre turistii care-si agita disperati aparatele foto.





     Excursia de o zi la Verona 

     Cine a auzit sa pleci in weekend la Milano, dar sa fugi o zi intreaga la Verona? Ei bine, asa am facut! Milano e pur si simplu prea aglomerat, prea industrial si… prea fashionist. O alta varianta ar fi fost sa dam o fuga pe lacul Como. Pana la urma am ales Verona. Drumul cu trenul e un pic cam lung - ajungi sa pierzi aproape 4 ore dus-intors, dar orasul compenseaza cu un aer linistit, un centru plin de caramida rosie, o piata centrala faina si cateva atractii faine: un forum roman foarte bine conservat, o catedrala cu turn in care poti sa urci (atentie ca la ore fixe clopotele n-au mila cu urechile vizitatorilor) si celebrele case ale lui Romeo si Julieta - cea din urma cu balconul vizitabil. Daca nu vi se apleaca prea repede de fiorul amoros, puteti sa cititi miile de declaratii de pe pereti. Lucrul asta depinde si de cate limbi straine stiti.




     Speciala de goodbye: piata de duminica

     Mult verde.




SHARE:

sâmbătă, 5 martie 2011

Atena: prima vizita


     Intro

     Leaganul civilizatiei? Ulei de masline si branza feta? O lectie de lene existentiala? Locul unde criza a lovit mai intai si mai strasnic in Europa? Ouzo? Dealuri si plaje la un loc? Plaka, Monastiraki? Arhitectura si muzee? Greve, taximetristi tepari? Vom vedea, urmeaza primul contact cu Atena.



     Primele impresii

     In mai putin de doua ore am trecut de la -5 la +8 in termometru. Grecia e aproape geografic, dar departe termic. La noi e inca zapada la final de februarie, la ei totul e deja pe verde. Troller ineficient: oras pe dealuri, inghesuiala mare, pavaj in paispe feluri, horror story.  Kiss FM la ei e Europa FM de la noi. In 30 de minute auzi Roxette, U2 si alte cateva piese cu sound optzecist. Caini vagabonzi: putini, dar grasi (deci foarte bine hraniti) si supercuminti. Metrou nou-nout (facut cu ocazia Olimpiadei 2004). Cersetorie: acordeonisti, femei in varsta in fata bisericilor, copilasi. Limba faina. Gesturi largi. Obsesie pentru telefonul mobil. La fiecare colt de strada cel putin o masuta la care poti sta la o cafea. Atitudine relaxata: greva e de la 11 la 16 si nu afecteaza metroul. Porumbeii mananca masline direct din copac, pisicile portocale. Mult albastru, nationalism la el acasa. Femei... am vazut mai frumoase pe alte meleaguri.




     Lectia de istorie

     La mama ei acasa, pe Acropole. 150 de metri deasupra orasului, esti cu un ochi pe inghesuiala cartierelor scurgandu-se pana-n mare, iar cu celalalt spre ramasitele unor temple ce dateaza de pe vremea lui Pericle. In ciuda operatiunilor de salvare a sitului declarat monument universal, locul e doar o umbra palida (dimensiunile impresioneaza si acum) a ce a fost odata. Au trecut peste el incendii, invazii, razboaie, a fost transformat in loc de rugaciune crestin si musulman, garnizoana si palat. E o lectie de istorie in miniatura pentru tot ce-a fost existenta umana, cu bune si multe rele. Extrabonus: muzeul nou de la poalele dealului arata cool. Spatiile largi, expunerea inteligenta, multa transparenta, multa lumina - totul favorizand experienta.





     Mikrolimano

     Un inotator solitar, un pantof cu toc abandonat si cateva masini in care cupluri de greci pareau ca se relaxeaza privind marea - cam asta am surprins intr-o dimineata racoroasa in excursia in golful fitos Mikrolimano. E unul din castigurile Atenei: daca vrei, ajungi sa vezi marea in jumatate de ora. Doar te sui intr-un tramvai pe care il iei din buricul orasului. Mergand multa vreme paralel cu plaja, calatoria asta cu tramvaiul e o placere in sine. La Mikrolimano se adauga yachturile ancorate in port, restaurantele cu mult peste si lectiile luate de copii pe tot felul de ambarcatiuni.




SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig