sâmbătă, 31 octombrie 2009

Floresti, PH


     Dorul de duca te poate apuca oricand. Daca locuiesti in Bucuresti si ai la dispozitie doar cateva ore... o varianta e sa ajungi pana la Floresti, in Prahova. Sa vezi ruinele palatului Cantacuzino - o replica nedusa pana la capat si lasata acum in paragina la Trianonul de la Versailles. E o stare speciala pe care ti-o lasa locul asta. Un could have been cazut in uitare. Dai niste poze, faci un picnic solitar printre trifoiuri pe care nu s-a uscat roua si te intorci ca dintr-un vis ciudat la galagia orasului.




SHARE:

marți, 27 octombrie 2009

My Life Without Me


     Cred ca erau doar doua filme pana acum - La Vita e Bella si Nuovo Cinema Paradiso - la care ma busea plansul la final. Acum am un  treilea. Realizarea Isabelei Coixet e pe cat de simpla, pe atat de dureroasa. Fiecare cuvant din marturisirea personajului principal care afla ca sufera de o boala incurabila te linisteste intr-un mod paradoxal, iar intregul ei plan in sistem low key bucket list nu lasa loc pentru revolta sau intrebari. A curs interminabil cu premii in festivaluri. 100% Meritate.



SHARE:

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Corbii de piatra, Horezu, Manastirea dintr-un lemn


     Am vazut o fotografie cu Manastirea de la Corbii de Piatra acum vreun an intr-un album dintr-o librarie. A fost una dintre cele trei imagini din Romania pe care nu am recunoscut-o. Pe cat de necunoscut locul, cel putin pentru mine, pe atat de ofertant. Parca iesit de pe harta spatiu-timpului, ajungi de pe un drum secundar din soseaua care leaga Curtea de Arges de Campulung, linisit si linistitor, soptind despre credinta intr-o lume in care se tipa. Si da, te poti cocota pe bolovanul imens care sta sa striveasca lacasul de cult.





     Spre deosebire de Corbii de Piatra, Horezu e un loc cu priza la mase. Ceramica de aici si manastirea cladita de Constantin Brancoveanu atrag un numar important de turisti. Chiar si asa gasesti colturi de autenticitate.




      Din Valcea poti sa iei drumul de Babeni si sa ajungi la Francesti la Manastirea dintr-un lemn.





SHARE:

duminică, 11 octombrie 2009

Prejmer & Harman

   
     Merita sa lungesti drumul pana la Prejmer si sa o iei prin Buzau. E toamna, dealurile sunt colorate spectaculos, traficul e mai linistit si pana la urma tot acolo ajungi. Totusi e bine sa ajungi devreme.



     La Prejmer biserica fortificata (intrata in 1999 in patrimoniul international UNESCO) e deschisa sambata pana la ora 15. Iar duminica si luni ramane inchisa. Restul vestilor sunt bune. O fundatie a sasilor face de ani buni investitii aici si in alte locuri din Transilvania, locuri cu incarcatura afectiva pentru aceasta comunitate care stie sa-si conserva trecutul. E o lectie de invatat. Nu mai traiesc aici, cu foarte putine exceptii, dar vor ca originea lor sa nu se piarda, vor sa-si aduca nepotii sa le arate de unde au plecat. In camarile de la Prejmer se afla mici expozitii, biserica pastreaza cel mai vechi altar pictat din Transilvania (de pe la 1450), iar zidurile groase de 5 metri si inalte de 12 au fost restaurate. Misuna cateva grupuri de turisti.



     Mai departe mergem la Harman. Acelasi stil, aceleasi necesitati. Biserica, locul de rugaciune, inconjurata de fortificatii - zidul e intrerupt de 7 turnuri de aparare. Aici vizitatorii sunt primiti pana la ora 17. Nici urma de turisti. Ne intindem pe iarba si privim in sus. Albastru nemarginit si un turn cu ceas care parca sta in loc.




SHARE:

duminică, 4 octombrie 2009

Tavon Sf. Ana


     O zi de toamna e suficient de lunga cat sa te duci si sa te intorci de la Baile Tusnad si sa vezi singurul lac de origine vulcanica de la noi - lacul Sf. Ana. In zona se vorbeste mai mult maghiara decat romana, drumurile sunt execrabile, rezervatia lacului straluceste de curatenie si daca totusi ai nevoie sa innoptezi gasesti de la hoteluri renovate postcomunist la pensiuni sau casute de lemn.






SHARE:

joi, 1 octombrie 2009

Amintiri din Maramu'


     Pana la Satu Mare am luat un tren de noapte, iar mai departe a meritat sa inchiriem o masina pentru cateva zile in care sa colindam drumurile Maramuresului. Un Espero automatic care ne-a lasat in drum in a doua zi de Paste.  :) Aveam roata de rezerva, dar nici urma de cric. Ne-a scos din belea un cuplu la 40 de ani, la costum, pornit intr-o vizita de familie. La randul nostru am dat o mana de ajutor unui cuplu autostopist la vreo 60 de ani. Lectia ajutorului intre oameni.



     Variante de cazare se gasesc, maramuresenii fac turism destul de serios, doar ca la nivel micro. Noi am ales o cazare la marginea orasului Baia Mare care sa ne permita sa ne miscam in voie in zona. N-am regretat deloc - avea camere nesimtit de spatioase, finisaje peste medie si cu gust si era la fel de liniste ca-n intreg Maramuresul. Ca sa ai timp sa vezi cat mai multe din minunile locurilor ai nevoie de macar 5 zile. Bisericile din lemn unice in lume presarate pe dealurile insorite ale fiecarui sat ating apogeul la Barsana - zici ca au aterizat OZN-urile... Cel mai la nord ajungi la Sapanta si la cimitirul satului ajuns celebru worldwide.




     In unele momente Maramuresul pare un taram uitat de timp, cu traditii pastrate din mosi stramosi, cu oameni linistiti, unde nu vezi picior de turist. Alteori te depaseste in tromba o masina cu numere de Franta pe care o vezi mai tarziu parcata in fata unui mic palat din Certeze. E tot Maramures, doar updated.




SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig