Wednesday, December 29, 2010

Budapesta, prima vizita pe bune


     Intro

     Am trecut prin Budapesta mai des decat prin Giurgiu pana acum, dar de cele mai multe ori era doar un punct de legatura. Ma dadeam jos in Keleti cu rucsacul in spate, traversam cateva bulevarde si ajungeam in gara care face conexiunile cu vestul - Nyugati. Si imi vedeam de drum. Go West! Acum vreo 5 ani am ales sa merg la Budapesta cateva zile, dar comis-o grav plecand cu un grup. Din ala mare, 40 de romani intr-un autocar, imagine that! A iesit un haos total: unii voiau numai in mall, altii doar la muzeu, iar ghida ne ameninta ca ne confisca pasapoartele din cauza ca nimeni nu voia sa se conformeze unui program strict pus la cale de ea... Din vacanta aia semiratata am invatat sa fac lucrurile my way si singurele amintiri pe care le-am pastrat sunt frigul patrunzator in miezul iernii din pusta maghiara, cuvantul botel, nu locuisem pana atunci pe unul, si aceasta fotografie cu Podul Lanturilor...



     Doua motive sa iubesti Ungaria

     Relatiile romano-maghiare se pot relaxa. La propriu. Mai intai la bai deoarece capitala ungara e o statiune in toata regula, cu izvoare termale care explodeaza in decorul bailor turcesti, hotelurilor art nouveau sau parcurilor acvatice. Bazine fierbinti, terapii, masaje, piscine... Cum sa nu iubesti un oras care face din inot arta? Intre fitele de la Gellert si popularele bai Szechenyi, am ales a doua varianta. Afara sunt cateva grade sub 0, dar o mare de oameni, localnici si turisti deopotriva, se distreaza in apa la temperaturi cool - 35-40 Celsius. Si a doua oara la masa. Dincolo de clasicele pate de gasca, supa gulas, rata pe varza sau pui paprika... atentie ca unguroaicele sunt cam dolofane semn ca mancarea lor ingrasa!, vedeta incontestabila a meniului isi face aparitia fix la desert. Stafide, rom, nuci, cacao, vanilie, frisca... intr-un cuvant: somloi. Nu detin poze pentru ca atunci cand dai peste un somloi primul, ultimul si unicul gand pe care il ai in cap e sa-l dai gata cat mai repede.



     Piata de Craciun din Vorosmarty 

     Chiar daca nu sunt la fel de cunoscute ca surorile lor vieneze sau la fel de zgomotoase ca cele nemtesti, pietele de Craciun din Budapesta au farmec. Cea mai mare - undeva la 100 de casute din lemn - si cea mai vizitata - peste 600.000 de vizitatori pe sezon - se desfasoara in buricul orasului, in Vorosmarty Ter. Calendar de advent ii aduna pe copii la ore dinaninte anuntate zi de zi. Turistii misuna dupa obiecte hand made de la jucarii la bijuterii din sticla, piele sau lemn... si isi potolesc poftele cu vin fiert, afumaturi, sarmale, langosi (arata ca pizza, n-am gustat ca era plina de ceapa!) si kurtos kalacs. Bine de stiut: piata se inchide pe 24 dupa-amiaza si se redeschide pe 26 decembrie.



     Kilometrul 0

     Traversand cel mai vehi, fain si bine luminat pod ce leaga Pesta de Buda - Podul cu Lanturi - nimeresti intr-o intersectie aglomerata denumita pompos Piata Clark Adam. E kilometrul 0 al orasului, iar numele i se trage de la inginerul scotian care a supervizat construirea podului si a tunelului invecinat. Fix din intersectie un funicular cochet te ridica direct in zona castelului, la o aruncatura de bat de Bastionul Pescarilor si de Biserica Matyas. Daca bastionul vi se pare cam nou e din cauza ca... a fost construit abia la 1905. Biserica pe de alta parte, desi pare la fel de noua, are de fapt o istorie indelungata, doar ca ungurii au bagat 20 de milioane de dolari sa o renoveze.





     Budapesta: Zoo 

     Pentru ca a fost inaugurata tocmai la 1866, Gradina Zoologica din Budapesta e greu de digerat ca vizitator astazi. Iti cam vine sa deschizi toate custile si usile si sa eliberezi toate animalele. Nu stiu cum e vara cand animalele sunt lasate si in aer liber si capata mai mult spatiu, dar iarna, cand sunt inchise in niste suprafete meschine, maimutele se plictisesc groaznic, iar elefantii fac 13-14 la propriu. Singurele care nu se streseaza sunt reptilele si pestii - iguanele chiar pozeaza incantate.





SHARE:

Tuesday, December 28, 2010

Monday, December 27, 2010

Sunday, December 12, 2010

Couchsurfing


     Povestea Couchsurfing a inceput in 1999 cand Casey Fenton a facut rost de un bilet ieftin de avion de la Boston catre Islanda. Ca sa rezolve problema cazarii fara sa scoata un ban din buzunar, Fenton a dat 1500 de mailuri catre studenti islandezi cautand gazduire. A primit 50 de oferte, iar la intoarcere deja se gandea sa infiinteze Couchsurfingul, proiect ce avea sa vada lumina www-ului abia in ianuarie 2004.

     Lucrurile n-au mers intotdeauna grozav - in 2004 nu se strangeau mai mult de 6000 de membri, in 2006 mare parte din baza de date se pierdea si fondatorii se gandeau sa renunte cu totul la site, iar in 2009 se inregistra primul caz grav in care o tipa din Hong Kong gazduita in Leeds depunea plangere la politie acuzand un viol. Cu toate astea reteaua de gazduire a ajuns astazi la peste 2 milioane de utilizatori imprastiati in toate colturile lumii care-si ofera spatiul pentru musafiri, iar numarul de interactiuni pozitive e atat de mare si filtrele atat de numeroase (pentru a evita situatiile neplacute) incat nu poti sa-l consideri decat o "inventie" geniala.

     In jumatate de an eu am gazduit in doua randuri si am vizitat o data. Toate trei experientele au fost ok. Sigur ca un apartament de bloc devine prea stramt atunci cand ai 2 musafiri si o grija in plus pe cap, dar chiar si cand esti gazda, afli si inveti chestii. De la ce stiu "ei" despre noi - aici poti sa ai o influenta directa - la cum sa-ti lasi musafirii in pace - cred ca romanii au tendinta cam stupida de a-si face prea multe griji pentru cei care le trec pragul. Sa va dau un exemplu: o belgianca isi cara ditamai rucsacul pe o caldura de 40 de grade vara trecuta, ba chiar dadea si o roata Casei Poporului. Noi, ingrijorati de starea ei, ne-am dus sa o luam cu masina. Si ea... facea linistita conversatie cu un biciclist.




SHARE:

Sunday, December 5, 2010

Reflexii centrale



 Banca Nationala a Romaniei, Bucuresti, 2007
SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig