TIFF 21

 

     Am ales varianta full option pentru TIFF-ul de anul acesta. Am facut un road trip cu masina pana la Cluj ajungand la concluzia ca autostrazile fac Transilvania sa fie mai aproape de Vest decat de... Moldova. E o concluzie jumatate trista, jumatate ingrijoratoare. Am mers toti - mai putin Zog, el nu tolereaza drumuri atat de lungi. Pentru Mara, in lipsa Exploratoriului pe care il iubeam cu totii, dar care e inchis de ceva timp si-si cauta noi proprietari, am organizat tot felul de plimbari. De la Gradina Botanica la Muzeul de Zoologie si de la gasitul celei mai bune inghetate artizanale, noi am zis Bianco Milano, pana la locurile de joaca din oras si o librarie pentru copii tare simpatica - Tutimi si Titoc. Plus primele filme ale Marei din EducaTIFF  - un documentar islandez despre o echipa de baschet de fete care nu sunt lasate sa-si masoare fortele cu baietii si o animatie olandeza cu figurine de pasla, cu o poveste si niste personaje tare simpatice, la finalul careia Mara m-a surprins vorbind la microfon in sectiunea q&a de dupa vizionare. Apoi mi-a spus: tati, eu am lucrat cu Roxana la Art Therapy si nu mai am frica sa vorbesc in public.

     Mancarea la Cluj nu mai e ce era odata. Se mananca scump si de multe ori prost, inclusiv in restaurantele cu renume. Nici selectia de filme nu mai e ce era odata. Poate ca nu se mai fac filme cum se faceau altadata, poate ca festivalul a devenit mai comercial. Sau poate pur si simplu gusturile mele s-au mai schimbat. Sunt fan al filmelor coreene si am prins la TIFF tot felul de trufandale de-a lungul anilor. Anul acesta am ochit doar doua filme coreene in tot festivalul. Unul din ele, l-am vazut in Piata Unirii - Escape from Mogadishu. Foarte bun, chiar mai bun decat o arata votul popular (7.0) de pe imdb. Al doilea avea o tema politica si nu m-a atras in niciun fel. Dar atat, astea doua! Dezolant pentru mine.

     Am vazut si cateva romanesti. Am bagat toate calupurile de scurtmetraje back to back. Fragmentari, favoritul meu, am vazut la final de festival ca a luat o mentiune speciala din partea juriului. M-am bucurat. Mi se pare imposibil de greu sa spui o poveste cu si despre copiii ramasi in grija bunicii in vreme ce parintii sunt plecati in strainatate, la munca, fara sa cazi in cliseu, in lectii de viata, intr-un emotional exagerat. Mi-a ramas in cap imaginea aia cu cele doua seturi de periute de dinti care spune cat o mie de cuvinte. Am vazut si cateva lungmetraje. Metronomul m-a tinut, Balaurul m-a tinut si el. In primul remarcata e Mara Bugarin, in al doilea Papadopol care cam "fura" atentia spectatorului. Am fost si la prima proiectie din Romania pentru Insula de Anca Damian. Am ramas un pic dezamagit de numarul mic de spectatori de la Casa Studentilor. Femeia asta face filme care sunt vazute si apreciate la cele mai mari festivaluri de gen din lume (Annecy, Busan), iar festivalul se presupune ca are si un public educat in timp. Da, Insula e oarecum mai dificil de urmarit si de decriptat, dar vizualul si ancorarea in prezent sunt punctele lui forte.    

     Anul acesta am ajuns si prima oara in parcul din Floresti pentru ca Mara voia sa... salveze planeta. Si am stat prima oara la o vizionare in open air-ul din Iulius Parc la El buen patron. Filmul cu Bardem a starnit hohote de ras. Genul acela de ras autentic, care mie mi-a amintit de Tudor care a lipsit motivat de la editia din acest an. Cred ca lui i-ar fi placut filmul. De fapt o sa i-l recomand, va intra in cinematografe la inceput de noiembrie.

Dinastia Warriors

 

     Golden State Warriors sunt campionii NBA! Si cu patru titluri in opt ani sunt o dinastie. Seria cu Celtics a fost si n-a fost mai grea pentru ei decat am crezut. S-a terminat in sase meciuri, nu in cinci cum anticipasem. Celtics au luat primul meci in Bay Area, aia a fost surpriza. Momentul de cotitura a fost acel game 4 in Boston, cand Steph a facut o magie de 43 de puncte. Au urmat apoi alte doua victorii consecutive fara drept de apel. Toate puse una peste alta eu n-am avut emotii vreo secunda. Warriors au confirmat iarasi ca experienta si pedigree-ul de campion conteaza.  

     Steph a luat si titlul de MVP al Finalei NBA, singurul care ii lipsea si acum ploua cu laudatio peste tot. Adevarul e ca acest slabanog si nu foarte inalt jucator a schimbat nu doar o franciza, ci jocul cu totul: de la volumul de aruncari de la distanta si pana la felul in care mingea se plimba intre jucatorii unei echipe. Va sa zica in anii domniei lui LeBron, Steph s-a strecurat si a luat al patrulea sau inel de campion. A facut-o inainte sa fie coechipier cu Durant, a facut-o cu Durant in echipa, a facut-o dupa ce Durant a plecat cautand o iarba mai verde asemenea Petuniei din cartile pentru copii.  Si poate nu chiar cei din urma s-au bucurat si Lakers si fanii lor - Celtics raman la 17 titluri, la fel ca purple & gold. 

     Ce urmeaza? Celtics trebuie sa se gandeasca cum tinker-uiesc echipa. Cred ca cei care spun ca le lipseste un point guard adevarat, spun bine. Doar ca au incercat si cu Kemba, si cu Kyrie si n-a functionat. Poate le trebuie un veteran. Altfel nu-i vad bine pentru ca Bucks nu au fost la capacitate maxima si pentru mine Bucks raman prima optiune in Est.  Warriors vor savura indelung acest titlu dupa doi ani grei, dar apoi vor reveni pe parchet pentru un run it back clasic. Garda veche - Steph, Klay si Draymond - nu intinereste, dar din spate Warriors aduc jucatori crescuti in acelasi spirit - Wiggins si Poole au aratat deja ca pot. Totusi sa schimbi "liniile" din mers nu e treaba usoara. Pentru mine Doncic e rivalul numarul 1 in Vest, dar sa vedem cu ce "piese" va fi inconjurat.   

Zei americani de Neil Gaiman

 

      De cand am vazut primul sezon de American Gods pe Prime, iar apoi l-am abandonat pe al doilea pentru ca nu mai era ce trebuie, mi-am propus sa citesc materialul original, cartea lui Neil Gaiman. Mi-am reamintit de ea toamna trecuta cand am gasit volumul in biblioteca unei case de vacanta din Comarnic. I-am propus un schimb proprietarului, eu tocmai terminam un volum minunat de proza scurta, Manualul pentru femei de serviciu al Luciei Berlin. Omul a refuzat trocul meu literar, desi retrospectiv ar fi fost o situatie win win. Pana la urma mi-am primit exemplarul, sa fi fost parca de Craciun cred. In fine, ce vreau sa zic e ca eu si acest Zei americani avem o istorie intortocheata.

     E ceva ce ma atrage ca un magnet la nucleul povestii - ideea de zei care traiesc si astazi printre noi, de zei vechi care se chinuie sa supravietuiasca, de zei noi care isi vad puterile crescand si a confruntarii dintre cei noi si cei vechi. Un amestec de fantasy cu unele nuante horror gandit pe fundalul melting pot-ului american, un melting pot nu doar pentru rase, etnii, culturi si religii, ci si pentru zei. Mi-au placut toate origin stories-urile zeilor, ba chiar as mai fi vrut, iar finalul aparent anticlimatic functioneaza al naibii de bine pentru ca, desi mie imi plac zeii si povestile lor, in centrul Zeilor americani e de fapt muritorul cu alegerile sale.

Neil Gaiman, Zei americani, Editura Paladin

Finala NBA 2022: Celtics v. Warriors

 

     Habemus o finala! Warriors l-au anihilat lejer pe Doncic. Estimasem Warriors in 6, a fost Warriors in 5. Trupa lui Steve Kerr, experimentata e putin spus, pare ca si-a reglat jocul pe masura ce a avansat prin acest playoff. Si asta e vestea proasta pentru Boston Celtics, cealalta finalista. Verzii au avut nevoie de sapte meciuri ca sa treaca de Miami Heat. Tot de sapte avusesera nevoie si in seria precedenta, cu Bucks. E ceva la Celtics care inca nu a facut acel click final. Heat, sa fim seriosi, aveau probleme mari, iar verzii nu au putut sa inchida, acasa, pornind de la 3-2.

     Warriors sunt favoriti la casele de pariuri. Si eu ii vad castigatori. Nu cred ca vom avea o finala foarte spectaculoasa. Iau Warriors in 5. Da, in 5! Warriors au avut cateva zile in plus, fizic ajuta. Mental sunt fix unde trebuie. Klay a facut un meci din acelea de dinainte de accidentare. Draymond e spumos in declaratii semn ca adulmeca succesul. Steph are un pic de presiune - toata lumea ii cere sa fie MVP-ul finalei, unul din putinele titluri pe care nu le-a bifat in cariera. Dar omul a fost in 6 finale in ultimii 8 ani, va gestiona situatia. Steph are 34 de ani, Klay are 32 de ani, Draymond tot 32. Sunt toti acolo, in varful carierei. Celtics mi se par in alta zona. Ei vin dupa doua serii care le-au mancat, cred, toate resursele emotionale posibile. Au sferturi cand cad inexplicabil si total. Nu isi castiga meciurile pe teren propriu. Experienta intr-o finala NBA: ioc. Tatum are 24 de ani, Brown are 25. Sunt inca necopti. Sigur ca viitorul e al lor, dar prezentul e al celor de la Warriors.