duminică, 30 septembrie 2018

Chef's Table: sezonul 5. Trailerul

   
     De doua zile e disponibil pe Netflix sezonul 5 din Chef's Table. Povestile, cel putin din trailer, par sa rezoneze puternic la temele (reale sau false) ale zilei. Fara sa-l fi vazut, mi se pare evident ca mancarea si gatitul spun, fara putinta de tagada, doua lucruri: orice granita e o iluzie si nu exista evolutia fara intalnire, fara deschidere.

     Nu pot sa va spun cat de mult imi doresc sa vad acest sezon, dar am niste restante la fel de arzatoare - Bodyguard-ul de la BBC si A Gentle Creature. Asa ca relax and watch.  





SHARE:

joi, 27 septembrie 2018

Jack Ryan (serialul)

   
     Am tot citit in diagonala ca noul Jack Ryan, sub umbrela Prime Video, e bun de ceva. Am zis sa nu-l ratez. Cum e? Am rezistat primele doua episoade. Failure!


     Bugetul e zdravan, actorii sunt decenti, dar acest Jack Ryan e mediocru in ceea ce priveste personajele si submediocru in ceea ce priveste povestea. Desi incearca sa lucreze cu nuante, sa priveasca si spre motivatiile teroristilor, personajele raman monocromatice, sabloane umblatoare si vorbitoare. Vezi dialogurile jenante intre Suleiman si nevasta-sa. Prefer oricand Fauda. Iar povestea... in doua episoade am vazut atatea ineptii incat cei din serviciile secrete ar trebui sa depuna plangere pentru o reprezentare defaimatoare. Exemplu 1: cum iti bagi oamenii intr-o baza secreta americana ca sa-ti eliberezi fratele terorist? Calul troian, la propriu. Exemplu 2: trupele speciale au de luat cu asalt un apartament. Pe unde iese teroristul? Pe fereastra. Si scapa bine mersi. In ambele situatii, ca mintea spectatorului sa nu rumege prea mult asupra lucrurilor, secventele sunt inecate in explozii si gloante aruncate cu galeata. Fire power-ul e din pacate invers proportional cu iq-ul povestii.


     Pe un network american as fi inteles, pe Prime Video nu prea. Prea cuminte si prea neted.



SHARE:

marți, 25 septembrie 2018

Box office Romania: 17-23 septembrie 2018


     Total: 3.9m RON
vs. saptamana trecuta: -23% (5.1m RON)
vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +3% (3.8m RON)

Fara lansari puternice box office-ul o ia la vale fata de saptamana anterioara, dar e in linie cu cel de anul trecut.

     Top 3:

The Nun (S3) 922k RON
The Predator (S2) 600k RON
Peppermint (S1) 306k RON

The Nun este absolut incredibila! A treia saptamana lider, aproape de un milion incasat. Si sanse foarte bune sa treaca la general de Mission Impossible - Fallout si Jurassic World: Fallen Kingdom. O mai despart de aceste blockbustere undeva la 700-800k RON.

     Alte premiere:

Ploey 313k RON
Povestea unui pierde-vara 105k RON
Money 7k RON

     Ce vine in cinematograf in weekend?

Hell Fest. Horror cu regizor la debut.
Les fantômes d'Ismaël. Drama de Arnaud Desplechin cu Cotillard.
Night School. Comedie, cumintica cred dupa certificarea pg-13, cu Kevin Hart.
The House with a Clock in Its Walls. Un fel de Goosebumps retro, cu mai mult fantasy si mai putin horror, dar cu acelasi Jack Black.


„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”. Radu Jude, mare premiu la Karlovy Vary si propunerea Romaniei la Oscar pentru film strain 2019.




SHARE:

vineri, 21 septembrie 2018

Uncle Drew


     Am dat peste el pe Prime Video si, din slabiciune baschetbalistica, am dat play.


     Sanse mici sa stiti povestea din spatele filmului. Asa ca, pe scurt: Pepsi a construit un personaj Uncle Drew, the true old school ball player, care kicked ass in niste scurtmetraje cu priza la public. Le gasiti pe youtube. Sub masca lui Uncle Drew sta Kyrie Irving - unul din cei mai buni ball handleri din NBA, stie sa patrunda, stie sa traga. Evident a mai fost un pas pana la un lungmetraj. In State in vara asta in cinema Uncle Drew a incasat 42m $, overseas-ul e nesemnificativ, dar din cate am citit bugetul a fost de 18m $. Asa ca Pepsi a iesit probabil tanda pe manda cu banii, dar cu inca un plus mare de imagine.


     Mi-ar placea sa va spun ca filmul e bun de ceva, dar nu prea e cazul. Eroul e caricatural, povestea sablon si umorul prea putin condimentat. In schimb pe partea baschetbalistica au facut o treaba mult mai buna. Shaq si Reggie Miller sunt partea din starting line-up, o gramada de oldies inclusiv Jerry West apar. N-ai cum sa nu gusti poreclele, intepaturile si trimiterile baschetbalistice, destepte, pour les connoisseurs. Tin minte o secventa in care, in fundal, vedem un outdoor cu GOAT Beer.  Iar Kyrie, mascat, face o treaba absolut ok.

     Si, apropo de baschet, au dat green light la Space Jam 2 cu LeBron James. Asta se intampla cand The King ajunge in LALA Land.




SHARE:

miercuri, 19 septembrie 2018

Box office Romania: 10-16 septembrie 2018


     Total: 5.1m RON
vs. saptamana trecuta: +11% (4.6m RON)
vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +67% (3.0m RON)

Cele mai mari incasari de la inceputul lunii mai incoace. Si o crestere spectaculoasa fata de anul trecut cand septembrie nu aducea nicio saptamana care sa sara de 4m RON. Nu e un inceput de toamna mai friguros care sa traga in sus consumul si nici nu cred ca premierele au fost atat de atractive. Desi, aici, au fost ceva surprize...

      Top3: 

The Nun (S2) 1.8m RON
The Predator (S1) 816k RON
A Simple Favor (S1) 460k RON

The Nun isi continua performantele incredibile. Sta pe primul loc si arata niste picioare excelente, cu atat mai mult cu cat vorbim de un horror. Incaseaza alte aproape doua milioane si probabil ca va termina in top 20 la finalul anului. Doua premiere completeaza top 3-ul.

     Alte lansari: 

Luis & the Aliens 222k RON
Momo 40k RON

     Ce vine in w-end? 

Aglomerat si divers.

Fals tratat de mantuire a sufletului. Drama romaneasca regizata de Nicolae Margineanu.
Money. La  multi ani dupa 13 Tzameti, regizorul de origine georgiana Babluani vine cu un thriller cam din aceeasi zona tematica si axiologica.
Peppermint. Revenge cu Jennifer Garner.


Ploey - You Never Fly Alone. Animatie cu pasarele.
Povestea unui pierde-vara. Dramedie despre relatiile amoroase si amicale ale unui profesor universitar de matematica, regia Paul Negoescu.



SHARE:

luni, 17 septembrie 2018

Jurnalul vienez


     Joi, 13 septembrie. E zi de parada pe maluri de Dambovita, asa ca drumul pana la aeroport dureaza mai mult decat ne-am fi imaginat. Pilotii Austrian Airlines ne trateaza ca pe sacii de cartofi, dar ne aduc punctual la destinatie. Urmeaza CAT-ul si doua U-Bahn-uri, plus o oprire pentru tarte & strudel. Un strudel divin! Suntem la cazare. Aer de antichitati si o gradina de vis.



     Fac pe repede-nainte niste cumparaturi la Billa, apoi contratimp vizitam doua magazine de jucarii de unde Mara-si alege o papusa. O botezam Lisa. In Viena magazinele inchid devreme - 18:00, cel tarziu 19:00. Cand am ales cazarea m-am asigurat ca suntem aproape de niste locuri de joaca, asa ca in cateva minute suntem in Karl Farkas Park. O droaie de copii se urca, se dau, se trag, se agata, se invart, se arunca si o iau de la capat. Se baga si Mara atat cat poate. Pe ditamai peretele cu vedere in parc sunt graffiti-uri uriase marcate cu Calle Libre. Un festival de arta urbana care se petrece an de an in Viena.


     Ne intoarcem cu gandul sa cinam la o terasa - cartierul e intesat de ele. Se gasesc ottakring traditionale, dar si multe restaurante cu specific oblic - chinezesc, japonez, vietnamez. Nu stiu cum, dar de la snitelul cu cartofi prajiti din capul nostru ajungem inevitabil la paste italienesti si vin alb. Acesta din urma austriac, sa simtim totusi ceva loco. In drumurile de astazi am remarcat grija pe care o au in decoratul vitrinelor, motiv pentru care am si fotografiat cateva.


     Ne-am amuzat pe drumul de intoarcere, o fi contribuit si vinul nu zic, cu anunturile vieneze la a nu-ti lasa patrupedul sa urineze prin diverse locuri - bitte nicht-uri. Si un alt bitte care ne-a ramas in cap este Bitte, Pssst! Ce-i drept e liniste si e bine ca e liniste la Viena.



     Cand sa intram in casa imi cad ochii pe o saltea abandonata sub o scara de care e legata o bicicleta. Ce cadru! Vroiam sa ies sa fac cateva poze pe noapte, dar ma multumesc cu atat. Oricum pe noapte telefonul mai mult da chixuri.



     Vineri, 14 septembrie. Fix acum sase ani si tot in Viena, aparea de fapt Mara. N-ar fi mai corect sa sarbatorim ziua in care am fost conceputi decat cea in care am iesit dintr-un spatiu care devenise prea mic? Poate imi caut doar scuze ca sa mananc si astazi o felie de tort...


     De dimineata schimbam U-urile si iesim in Stephansplatz. Goticul e gotic, privim admirativ, aruncam un ochi si-nauntru unde Mara e captivata de lumanarile aprinse, iar apoi, in vreme ce ea si-o aseaza pe Lisa pe macheta catedralei in tot felul de pozitii, eu dau o roata pietei.



     Mai stam ce mai stam pentru ca Lisa e prinsa in gheare de un monstru si inchisa in turn, dar pana la urma o convingem pe Mara, dupa ce a aparut in pozele multor oblici, cu noua noastra destinatie: Riesenrad. Parte din Prater, roata asta e unul din simbolurile Vienei.



     Nerabdare si distractie, succes total. La iesire, din magazinul de jucarii, pescuim o broasca cu coroana si buze rujate. Lisa ajunge intr-un ghiozdan, broasca Dora e acum la putere! Fix langa roata e un rollercoaster. Au limita de inaltime? Nu, peste 4 ani e ok, exista o centura de siguranta suplimentara si cam atat. Nu stam mult pe ganduri si ne suim. Iesim bumbaciti bine de tot. Abia la final vedem numele ride-ului: Dizzy Mouse. Cam da!

     In drum spre metrou gasim un superloc de joaca. Un tobogan in varf de deal, o tiroliana de vreo 100 de metri si o plasa tip paianjen numai buna de catarat. Stropi de ploaie, dar trifoi, margarete si papadii, asa ca stam la cules & povesti.


     Am timp sa ma uit pe harta si sa-mi dau seama ca putem scurta drumul de intoarcere spre casa daca ne dam jos pe linia mov, la Rathaus, si mergem un pic pe jos. Miscarea e perfecta pentru ca pe Josefstadter Strasse e un targ dragut la care ne clatim ochii si urechile. Gatim pranzul acasa, iar apoi, pe zgomotul unei ploi hotarate, Mara sforaie.


     Trei ore mai tarziu, prin ploaie, spre Haus der Musik. E un muzeu interactiv, pe placul copiilor zice-se, deschis pana la 10 seara. Fiindca pe Josefstadter traficul e inca blocat, ajungem tot la metrou si un pic uzi. Muzeul are trepte-note muzicale, o sala unde dirijezi virtual o filarmonica, colectii de sunete si muzici care mai de care. Totusi dupa vreo ora Mara intreaba in bucla unde este iesirea. Copilul asta nu e fan spatii inchise.



     Iesim deci afara si instantaneu repunem pe noi pelerinele. E o ploaie mai insistenta decat prognoza meteo. Ne hotaram sa nu ne batem prea tare capul si sa mancam tot pe langa casa. Mara alege un restaurant oriental. Pentru ca ii place humusul. Iarasi snitelul a pierdut batalia. Portiile sunt uriase, vibe-ul bun, iar de baut fiecare primeste ce-i place. Eu, cidru. Cica din mere salbatice.


     Sambata, 15 septembrie. Soare. Asa da! Directia: zoo. Trecem tangent la castelul si gradinile Schonbrunn si, cu biletele luate online de acasa, ne oprim fix in fata ursilor koala. Urmeaza apoi de la pinguini la fluturi si de la un urs polar la meduze. Gradina zoo e super kids friendly - sunt locuri de joaca, spatiile animalelor sunt gandite pentru ca cei mici sa le exploreze usor, peste tot sunt indicii pe care tot ei sa le urmeze. Am lasat la urma leii si tigrul siberian. Ghinion, toti dormeau cu clabuci la fund.



     Mara e de nedespartit de Dora. Asa ca fac o fotografie... cu trei broaste. Aplicam aceeasi schema de ieri - intors acasa-mancat-dormit, iar din mers mai fac doua-trei fotografii. In metrou pentru prima oara un tip 4x4 ne controleaza biletele. Si astea sunt luate online, valabile 72 de ore si acopera toate mijloacele de transport public.



     Spre seara alimentam cu cupcakes, asa ca ne scurgem apoi per pedes pana la Rathaus fara comentarii. E timp deci si pentru cateva poze cu arhitectura pe care Hundertwasser ajunsese sa o urasca.


     Invartim niste tramvaie care sa ne invarta in jurul Ringului. Agitatie de turisti si localnici deopotriva, cateva masini de lux ambalate exagerat, Parlamentul in renovare, alergatori, biciclisti, copii cu roti in tenisi. Plus tricouri cu NASA. A redevenit NASA cool? Si aud des romaneste. S-a intamplat de cateva ori la zoo, si in tramvai de doua ori si in metrou azi. Colac peste pupaza o chestie amuzanta: apelul la liniste din imobilul in care stam e redactat bilingv - in germana si... romana. Iata dovada:


     Inapoi la Rathaus. Sunt un targ si un cort urias in care se tin spectacole de circ, dar noi tragem in dreapta, la un loc de joaca. Mara se da in leagan si ne informeaza ca a aparut mica luna.


     Se intuneca de-a binelea cand plecam, asa ca mancam la targ. Nu mai e timp de altceva. Mishu alege mancare traditionala - wurst mit sauerkraut, eu merg pe o bautura de sezon locala - sturm, un must lasat sa fermenteze un pic. La metrou, pe intoarcere, populatia arata cu totul diferit. Plin de tineri, mix complet de rase si etnii, lume imbracata de petrecere, muzica de toate felurile.

     Duminica, 16 septembrie. Nu e prea mult timp, dar Mishu propune Haus des Meeres. Si locul se dovedeste wooow! Cladirea ce gazduieste acvariile, terariile si spatiile pentru animale se inalta pe 11 etaje, unele dintre ele duble sau triple ca inaltime la randul lor. De sus, de pe terasa vezi panoramic Viena. Pozele au insa de suferit din cauza ca peste tot e montata o plasa deasa si inalta. Cladirea a fost folosita pe post de foisor contra incendiilor, iar in timpul WW2 era parte din bateria antiaeriana a Vienei. Haus des Meeres a tot crescut de la an la an, acum e buluc de vizitatori si va continua sa creasca. Peste vreun an exteriorul va fi la fel de spectaculos ca interiorul.



     Iesim incantati. Mara zice ca i-au placut pestii, Mishu maimutele - veneau langa tine si te priveau curioase. Eu raman la meduze. As putea sa ma uit ore in sir la ele.


     Bagajului cel mare ii facem drop off la Wien Mitte. Asa ca spre aeroport si prin aeroport calatorim usor si bine. Ne suim cu intarziere in avion si pilotul ne anunta ca are un beculet aprins. Doar ca la avioane cand ti se aprinde beculetul nu e de bine. In 5 minute vine un tehnician si e oficial: zbor anulat din motive tehnice. Toata lumea jos, haos, business-ul are prioritate. Pe telefon primesc sms cu sorry, canceled flight si link cu rebook here. Click-click, click-click si... avem boarding pass-uri pentru zborul Austrian catre Bucuresti de la 17:35. E deja 16:30, asa ca nici nu avem mult de asteptat. Si totul fara sa fi interactionat in vreun fel cu personalul companiei sau cu cel al aeroportului. Viena, fara suparare, vrem si noi acasa.




SHARE:

joi, 13 septembrie 2018

El Abuelo

     In deschiderea Pelicula 3. Dupa un moment muzical peruan reusit si multa vorbaraie sforaitoare, trebuie sa bag la cap ca deschiderile nu-s de mine, l-am vazut pe El Abuelo.


     Comedie light, dar sufletista, despre cum e bine sa-ti inchei socotelile cu viata avand in centru un octogenar vaduv, si un road movie de la sud la nord, printre dune de nisip, valuri de ocean si varfuri de munte. Hecho en Peru 2018, dar facut clar pentru export si ca sa dea bine.

     N-am avut nicio secunda sentimentul ca e despre peruani cu adevarat, nu am simtit specificul. Adicatelea geografic e fix de acolo, si e chiar bine lucrat din punct de vedere vizual ca sa simti ca esti acolo, dar uman si experiential... Sunt cateva cadre cu Lima aia in care se inghesuie mai bine de 9 milioane de oameni, dar nu-i vezi, si cateva cucoane care vand in strada mancare la intrarea pe autostrada, dar cam atat. Sigur ca varsta a treia si contabilitatea finala sunt chestii universale, asa ca filmul functioneaza. Ii lipseste insa specificitatea.




SHARE:

marți, 11 septembrie 2018

Box office Romania: 3-9 septembrie 2018


     Total: 4.6m RON
vs. saptamana trecuta: +18% (3.9m RON)
vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +32% (3.5m RON)

Plusuri de doua cifre pe linie. De unde, de unde?

     Top 3:

The Nun (S1) 1.8m RON
Alpha (S3) 635k RON
The Meg (S3) 353k RON

Un milionar horror! O premiera in Romania. Si un milionar de departe. De anul trecut am scris despre cum horror-ul ca si gen scoate capul si la noi la box office. E un nou milestone atins.

     Alte premiere:

Demi Souers 42k RON
Un print si jumatate 9k RON
Lajko 8k RON

     Ce vine in w-end?

Aglomeratie mare, marfa pentru toate gusturile.

A Simple Favor. Kendrick si Lively. Thriller. Cosmo girls will love it.
Luis & the Aliens. Animatie, un pusti de 11 ani isi face amici niste extraterestrii.
Momo. Comedie comerciala frantuzeasca.
The Predator. Nu stiu si nici nu-mi bat capul sa aflu daca suntem in fata unui reboot, sequel, prequel, etc, samd. Poate va fi mai distractiv de vreme ce e regizat si co-scris de Shane Black.


A Gentle Creature. O femeie vrea sa afle de ce sotul ei inchis in penitenciar nu a primit un pachet de-al ei. In Rusia. Bagat in seama la Cannes. M-am uitat de 5 ori la trailer, e ceva adictiv pentru mine.




SHARE:

sâmbătă, 8 septembrie 2018

McMafia: sezonul 1


     Produs de BBC si AMC, eu l-am vazut pe Amazon Prime. M-am apucat de el si nu am mai putut lasa deoparte cele 8 episoade.


     McMafia? se mira toti cei carora le aduc vorba de el. Pe multi ii duce cu gandul la ceva comic. E o juxtapunere surprinzatoare de simboluri. Capitalismul si corporatismul. Banii negri si organizatia criminala. Impreuna. In generic titlul McMafia e scris la foc automat in cateva zeci de limbi. Si chiar in primul episod unul din personajele principale explica direct titlul - stii de ce McDonald's e mai tare decat Burger King? Pentru fiecare Burger King, exista doua McDonald's. Afacerile ilegale nu mai au granite, cei care misca banii sunt jolly jokerii lumii, iar imperiile se fac si se desfac fara stiri la televizor.

     Ce-mi place la McMafia e ca se ancoreaza foarte bine in prezent. Oligarhi rusi care-si beau averile goniti pe la Londra, structuri de securitate rusesti care supravegheza si iau maul la ordin, paradisuri fiscale prin care se spala profiturile retelelor care misca dintr-o parte in alta a lumii de la droguri la carne vie, Praga infestata de interese rusesti, Israelul ca broker de putere in toata colcaiala asta de interese pestrite. Inclusiv la nivel vizual sunt imagini pe care le recunosti ca facand parte deja din mentalul colectiv - toti il stim pe Putin, cel la bustul gol care taie lemne. Si indiferent cat de departe e McMafia de realitate, serialul stie ce si cum sa-ti vanda pentru ca sa crezi ca asta e realitatea.


     Structura primului sezon e iarasi una foarte puternica. Suntem intr-un Russian Godfather updated. Obiceiuri, stil de viata si valori rusesti. Ca si in Nasul, si poate ca peste tot in lume, familia pusa pe primul loc. Un tanar plecat foarte devreme din Moscova, cultivat, civilizat si educat in UK & US. Si neavand nicio treaba cu afacerile necurate si trecutul zbuciumat al familiei sale. Finantist. Logodit cu o englezoiaca sadea care propovaduieste ca etica e singura care poate salva capitalismul de la autodistrugere. Cam asta e punctul de plecare. Si tot sezonul intai e o alunecare lenta, dar ireversibila, a sa catre originile pe care, de la un punct incolo, nu si le mai poate nega.

     Sunt cateva momente de scriitura geniala. Am doua care mi-au ramas in cap. Primul e o trecere din mana in mana a unui cutit de icre, un obiect superincarcat emotional fata de care eroul trebuie sa fie complet impasibil. Al doilea e cu doua gesturi succesive aparent in opozitie: inchisul ochilor unui mort, urmat imediat de scuipatul cu sete peste cadavru. Dar, tot pe scriitura, sunt si cateva minusuri: cateva personaje foarte interesante raman subdezvoltate, se intampla mai ales in cazul celor feminine, iar o relatie de dragoste e atat de inocenta incat mi-e foarte greu sa o accept in peisajul serialului. Muzica e buna, dar genericului ii lipseste acea piesa de care sa te lipesti.

     Davai, davai cu sezonul 2.


SHARE:

joi, 6 septembrie 2018

Pelicula 3


     A treia editie de Latin America experience sta sa inceapa cat de curand. N-am mai facut parte din echipa organizatoare, dar am bagat de seama cateva din noutatile acestui an, mai ales pe partea filmelor. Sa vedem deci despre ce va fi vorba...



     Pelicula 3 e primul an de festival in care va exista o competitie. Cu juriu, premiu, trofeu, whole nine yards. A doua noutate e o mini sectiune pentru copii - sunt cateva proiectii de film si un atelier pentru cei mici la Mercato Comunale. O sa se revada in festival si Sobre Rodas - un film la care spectatorii au varsat lacrimi anul trecut.

     Focusul de anul acesta imi e foarte drag - Peru. Bine, sunt sigur ca daca as fi calatorit si-n alte tari din America de Sud as fi fost la fel de entuziast si in privinta lor. Filmul de deschidere al festivalului vine din Peru. Ii zice El Abuelo si e o comedie cu mai multe generatii de barbati si un road movie prin geografia aparte peruana.



     O chestie faina e Se Busca Jurados. An de an (anul acesta va fi duminica, 16 septembrie, de la 18:30 la Elvira Popescu) publicul vine, vede si voteaza trailerele unor filme sud americane. Pe baza voturilor se anunta un clasament al filmelor preferate, iar organizatorii incearca sa aduca unul din cele mai dorite titluri la anul in cadrul festivalului. E un exercitiu interesant de cunoastere a publicului si gusturilor sale si o conexiune speciala cu acesta pana la anul. Anul trecut din cate tin minte primul chiar in top a fost Gabriel e a Montanha. Iar anul acesta filmul brazilian care spune povestea unei calatorii incredibile poate fi vazut in cadrul festivalului.


   
     Nu in ultimul rand mi-a atras atentia Una Mujer Fantastica. A rulat in cinematografe, dar pentru cei care l-au ratat sau nu l-au bagat in seama la vremea lui, e momentul unei bine meritate recuperari. Vine din Chile, a luat Oscarul pentru film strain si e un film despre care se spune ca deschide mintea spectatorului.


     Mai sunt multe alte filme si evenimente (muzicale, culinare, etc.) in cadrul Pelicula 3. Gasiti programul si detaliile online aici. Luati-va deci doza de America de Sud in orice combinatie va surade. Si luati-o ca sa rezistati pana la anul. Plus un pisco sour.



 

SHARE:

miercuri, 5 septembrie 2018

Box office Romania: 27 august - 2 septembrie 2018


     Total: 3.9m RON
vs. saptamana trecuta: stationar (3.9m RON)
vs. saptamana echivalenta a anului trecut: +3% (3.8m RON)


     Top 3:

Alpha (S2) 913k RON
The Meg (S4) 560k RON
Spy Who Dumped Me (S3) 467k RON

Nicio premiera nu prinde podiumul, insa Alpha e la mustata de milion, iar rechinul si spioana amatoare isi conserva bine cifrele. Pentru mine e semn ca s-au intors oamenii de prin concedii si au mai ajuns si prin salile de cinema.

     Premierele:

 Slender Man 375k RON
Norm 2          165k RON
La Fidele         29k RON

Nu sunt cifre rele vs. asteptarile mele pentru niciunul din titluri.

     Ce se lanseaza in weekend?

Demi soeurs. Comedie frantuzeasca cu aer comercial.
Lajko: Cigány az ürben. Dramedie ungureasca din vremurile cursei spatiale.
The Nun. Horror. Daca Slender Man, prost cotat, a dus-o bine weekend-ul trecut, The Nun, bine cotat, ar trebui sa fie un incasator zdravan.



Un print si jumatate. Drama romaneasca regizata de Ana Lungu. Am vazut trailerul si... nu am inteles nimic. Poate imi scapa mie ceva, dar am senzatia ca unele filme romanesti intra in cinema nu pentru ca sa fie vazute de public.






SHARE:

marți, 4 septembrie 2018

First team: Juventus, All or Nothing: Manchester City


      Pe Netflix se gasesc 6 episoade despre Juventus si parcursul echipei in sezonul 2017-2018. Ii spune First team: Juventus. Pe Amazon Prime se gasesc 8 episoade despre Manchester City in sezonul 2017-2018. Parte din seria All or Nothing.

      Le-am vazut pe amandoua si, desi sunt niste produse eminamente de marketing, mi-au placut. Pentru ca exista storytelling inauntru. Pentru ca exista personaje. Pentru ca stiu sa construiasca o miza. Italienii pun mult accent pe performantele istorice in forma continuata ale lui Juve (nu zice nimeni si de ce au fost retrogradati), pe nume ca Gigi Buffon sau Marchisio cu care alb-negrii se identifica, iar povestea capata un dramatism aparte la momentul eliminarii din Champions League pe mana lui CR7. Care CR7 a venit in vara asta la Juve! Sezonul urmator va avea deci un inceput beton.

   
      Britanicii marseaza pe povestea renasterii lui City - Kompany, singurul jucator care era in echipa cand au inceput sa curga banii arabilor povesteste ca n-aveau usa la toaleta. Yaya se retrage dupa o cariera istorica, Kun devine cel mai bun marcator din istoria clubului, iar City termina campionatul cu o performanta unica - 100 de puncte. Totusi cel mai important personaj din documentar e de departe Pep Guardiola. Dincolo de screening time alocat, managerului lui City i se ridica o mica statuie aici. Mi-a placut mult accesul, chiar daca partial, la vestiar si la sedintele tactice.




SHARE:

luni, 3 septembrie 2018

BlacKkKlansman


     La MTR, in retrospectiva Anonimul. M-am dus ca la pomul laudat, am iesit fara senzatia ca e un film ce e musai de vazut.



     E o recrudescenta a rasismului in State si in alte toate locurile din lume? Da! E Spike Lee in masura sa faca niste aprecieri pe tema asta? Clar! Filmul vine insa parca prea apasat, prea fatis pe trimiterile la prezentul POTUS. De multe ori e servit, e mura-n gura, chestie dezamagitoare. Si finalul cu footage real nu-si gaseste foarte bine locul.

     Nu e nici Inglorious Basterds, nici un film David O. Russell, desi ii gasesti puncte in comun cu fiecare. Eroul, cu o filozofie de viata ok, punctul de echilibru si de reconciliere a filmului, se cam pierde in mirajul unor personaje secundare, iar variatiile de ton m-au pierdut de cateva ori.

     Inteleg de ce in America a polarizat reactiile. Si e foarte bine ca exista. Doar ca nu vad de ce tema si mesajul, de maxima importanta amandoua, nu pot fi separate de realizare in sine, care nu m-a dat pe spate.





SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig