miercuri, 23 decembrie 2015

Tangerine


     Aparut prin mai toate topurile criticilor si publicatiilor de specialitate pe 2015. L-am gasit pe Netflix si am dat play in orb.


     Dupa sfertul de ora academic am intrat pe imdb sa capat ceva context. Era nevoie de el pentru ca Tangerine e un film independent de la mama lui - atipic si tupeist prin personaje si universul lor, strident in tot ce inseamna filmare - imagine si sunet. Apoi mi-am reluat cuminte vizionarea. Sa pornim de la relevanta alegerii locului si timpului desfasurarii actiunii. Pentru ca e o chestie desteapta incapsulata aici. Suntem in Ajunul Craciunului - da, e cu colinde si cu brazi impodobiti cu beculete, atunci cand ne place sa credem ca suntem mai buni si mai toleranti - pe strazile dintr-un Los Angeles calduros, nepasator si depravat in care personajul nostru principal e un transsexual eliberat dupa 28 de zile de parnaie. Pam-pam 1! Toata actiunea se petrece in 24 de ore, iar replica la ordinea zilei e Merry Fucking Christmas. In oglinda cu Sin-Dee, transsexualul nostru care nu-si gaseste linistea interioara pana nu ia la bumbacit si taraste desculta prin oras o curva blonda si slaba vinovata ca n-a stat departe de Chester, logodnicul-peshte-traficant de droguri cu sediu central la Donut Time (pam-pam 2!) - deci in oglinda cu asta il avem pe Ramzik, un taximetrist armean cu nevasta cu par a la Shakira, plod si mama soacra bagacioasa... care apeleaza la partide de sex platite tocmai cu Sin-Dee si tovarasii ei. Pam-pam 3!. Si in tot vacarmul asta, in toata involburarea asta sarita de pe fix, in toata ciudatenia lui Tangerine - pentru ca n-ai mai vazut asa ceva, descoperi valorile simple, alea care conteaza cu adevarat. Mare lucru.


     Filmat integral cu niste iphoane 5S, jucat la superlativ, Tangerine face ceea ce numai filmele adevarate pot. Te scufunda intr-un univers pe care la inceput te grabesti sa-l judeci, dar pe care, pana la final, ti-l apropie si ti-l umanizeaza. Excelent, dar in mod evident nu pentru oricine.

SHARE:

luni, 14 decembrie 2015

The Ridiculous 6


     La vremea lui, deal-ul semnat de Netflix cu Adam Sandler si casa de productie Happy Madison pentru 4 lungmetraje a starnit ceva valva. Sony s-a aricit - era unul din oamenii sai, restul majorilor au strambat din nas vizavi de intentiile pe termen lung ale SVOD-ului. Cota lui Sandler e sub pragul de avarie de ceva vreme, dar Netflix stie bine de ce l-a vrut - omul prinde bine la popor, ba chiar la popoare - deci era numai bun si fix ce-i trebuia pentru a-si atinge visele de extindere multiteritoriu. Sigur ca n-o sa aduca glorie, distinctii sau aprecieri favorabile din partea criticii, dar masele trebuie sa rontaie si ele ceva. Seara de seara. Iar planurile de independenta in continut ale lui Netflix sunt evidente - in 2016 va dubla numarul de proiecte originale (seriale, filme, documentare, speciale). Vor fi 31. Asta e big picture-ul si d-asta R6 e important.



     Revenim la small picture, R6 itself. In care s-a dat zdravan cu oua, rosii stricate si orice a mai gasit la indemana critica de film. Nu tin sa fiu Gica contra, dar... R6 nu are miza sau pretentii - asta e clar. Are in schimb cateva plusuri la fel de clare fata de nivelul recent al lui Sandler, includ aici Jack and Jill care era de neprivit sau That's My Boy vizionabil doar cu o punga p-aproape. De ce e mai bun R6? Mai intai ca Sandler nu se mai prosteste, nu mai joaca dublu roluri, nu mai e un clovn penibil. Lasa porcariile si partaielile in seama "fratilor" sai din film sau animalelor de companie din Vestul salbatic. Asta inseamna ca personajul sau, eroul filmului, isi poate face un pic mai bine treaba la nivel emotional cu spectatorul. Am zis un pic, atat cat il lasa povestea. A doua treaba importanta vine la capitolul umor. Partea low exista, dar nu sare calul. Doar cate un part pe ici, pe colo, ceea ce in cazul filmelor recente ale lui Sandler e miraculos. Cateva din reinterpretarile comice ale unor momente istorice - nu mai conteaza ca plotul e vraiste, nu mai conteaza nici anacronismele, macar sa radem - sunt reusite. Pe mine cel cu baseball-ul si regulile sale chiar m-a distrat.


   
SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig