miercuri, 16 iulie 2014

Muntele Cozia

     L-am luat la misto la inceput - asta e munte? Poate un deal mai maricel. Dar pana la final muntele Cozia a cam scos untul din mine.


     Am plecat cu intarziere - eu confundand statiile de metrou Lujerului si Pacii. Autostrada glont, pana la Valcea clasic - mai prinzi cate un camion pe coborare si stai in dorsalul sau cat e nevoie - apoi inca vreo 30 de km pana la manastirea Turnu, locul de unde incepea traseul nostru pe banda albastra. 

     Dupa 45 de minute de urcus sustinut, cu inima batand ca toba pe ritmuri de samba, eram gata sa capitulez. Ma gandeam asa: cand ajungem la manastirea Stanisoara ma pun pe un somn grozav si cand se face dupa-amiaza ma rostogolesc inapoi la masina. Un sfert de ora de mers mai tarziu, mai mult in plan, si organismul se reglase. Pana la Stanisoara eram deja in forma maxima. 



     Asa ca i-am dat mai departe spre cabana Cozia, pe aceeasi banda albastra. Oficial 3 ore -3 ore si jumatate, noi am fost acolo in 2 ore si 45. De sus panorama e frumusica. Evident un dulau mare a iesit in intampinare, schema clasica cu bucatica de sendvis functioneaza si suntem best buddies. Intram in cabana, liniste. Ahooo, ahooo! Liniste. Intr-un final apare cabaniera. Tinerica, dragutica, Tudor avea sa remarce fara verghieta. Pe panou citisem 5 ore pana jos pe banda rosie. Nu tocmai incurajator avand in vedere ca era deja 15:45. Cabaniera insa ne incurajeaza: nu-s 5 ore, faceti vreo 3. Cum ne miscasem mai bine decat timpul oficial pe urcare, indraznesc chiar sa zic ca in 2 ore jumatate suntem jos. Dar de unde...



     Portiuni bune din traseu sunt nemarcate. Partial motivat - uneori nu sunt copaci sau pietre pe care sa desenezi. Niste stalpi - nu multi, 3-4 - ar fi fost insa necesari si suficienti ca sa nu ajungi sa te intorci din drum si sa incerci, rand pe rand, diversele poteci existente. Am pierdut vreo ora urcand inapoi si cautand marcajul in mai multe randuri. De nervi am sunat si Salvamontul local - asta a fost o premiera - incercand sa primim niste repere care sa ne fie de ajutor.

     All in all, rupti in dinti, pe la 19:30 am auzit toaca de la manastirea Turnu. Am marcat victoria dupa circa 8 ore si un sfert in total. Norocul nostru ca ploaia ne-a ferit, cred ca in Buila-Vanturarita (misto nume, nu?) a dat-o zdravan la un moment dat. Altfel, urzici cat mine de inalte si plin de ganganii de toate felurile. Deh, dezavantajul de a urca de la 400m la 1600m, nu de la 1200m la 2000m. Pentru ganganii am fost pregatit, multumesc Silvia, Autan-ul si-a dovedit competentele. La 24 de ore distanta nu am nici o piscatura vizibila. De la urzici in schimb mi-am luat-o grav. Dar astea fac bine.

SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig