miercuri, 7 ianuarie 2015

Samsara

 

      Samsara reuseste nu doar sa comunice fara vreun cuvant spus sau scris - altul inafara de titlul care te plaseaza imediat in campul filozofiei budiste a ciclului vietii-mortii-renasterii - ci sa produca un catarsis folosindu-se strict de imagini si o coloana care le potenteaza la superlativ. 


     O alergatura in susul si josul lumii care a durat cativa ani a fost tradusa selectiv si meticulos de Ron Fricke intr-un rezultat nu doar tehnic impresionant - cu time lapse-uri aproape ireale, panoramari gigantice, portrete socante, slo mo-uri si accelerari - dar si plin de semnificatii. Natura in toata splendoarea, durabilitatea si calmul ei, umanitatea in toate varietatile, ritmurile si credintele sale. Atunci cand pune camera pe natura, Samsara arata ca o varianta filmata a Pamantului vazut de sus al lui Yann Arthus-Bertrand, atunci cand se focuseaza pe consumerism sau aglomerari umane aduce cu fotografiile lui Andreas Gursky





 Pentru mine breaking point-ul mental a fost compus din cele doua secvente ale mandalei - construite cu o migala ce tinde spre infinit de aceiasi calugari budisti care o distrug apoi doar ca sa o reconstruiasca de la zero. Must see.

    

SHARE:

luni, 5 ianuarie 2015

Snowpiercer


     Chiar si cu imperfectiunile metaforei pe care se bazeaza, Snowpiercer e o rara avis in cinematografia zilelor noastre. Asa ca merita vazut.


     Sunt vremuri in care si in stanga si in dreapta ni se baga sub nas filme etichetate ca distopii. Bine si frumos doar ca toate par copy-paste-uri in care e musai ca niste tanci mucosi sau acneici sa salveze omenirea gandind putin, dar actionand frenetic. Snowpiercer e altceva. Cu eroi maturi, violenta salbatica, fara limita pg-13, si multe lucruri de gandit chiar daca imbraca tot o haina action. Finalul e 100% meditatie, lupta de argumente si simbol.

     Pe scurt si ce nu mi-a cazut mie bine. Unu: locul prestabilit din tren nu mi se pare ca are acoperire pentru societatea de azi care are o oarecare mobilitate. Deci metafora trenului are o hiba, una de sorginte marxista. Doi: care era rostul celor din ultimul vagon nu mi-e foarte clar. Intr-o societate oarecare exista muncile de jos, dar in tren cei din ultimul vagon nu-l parasesc niciodata si nu au niciun rost in ecosistemul trenului. Ideea controlului populatiei e far fetched pentru mine pentru ca daca n-ar exista ultimul vagon nu ar fi nevoie de controlul populatiei, nu?

     Plusuri pentru regia sud coreeanului Bong Joon-ho sunt acolo, cast-ul e gandit international ca reprezentare a diversitatii umanitatii - de la britanicul John Hurt si americanul Chris Evans si pana la islandezul Tomas Lemarquis si romanul Vlad Ivanov. Si un rol secundar bestial al Tildei Swinton.


   
SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig