marți, 30 ianuarie 2018

NBA trade: Griffin expediat in Detroit


     Mutare soc. Niciun zvon nu a precedat-o, niciun semn nu a anuntat-o. Blake Griffin primise de la patronul Steve Balmer un contract nou, monstru. 5 ani si 173 de milioane de dolari. Cu CP3 plecat, Blake era practic Los Angeles Clippers. Fata si sufletul.

     Strangand din dinti cu toate accidentarile lui, Griffin a aratat foarte bine si in sezonul asta: 34.5 minute jucate pe meci cu 22.6 puncte, 7.9 recuperari si 5.4 assist-uri. Cifre de All Star. Cum-necum Clippers dadeau tarcoale ultimului loc de playoff din Vest, dar organizatia s-a hotarat sa o ia pe alt drum. Vor urma probabil si alte mutari - DeAndre Jordan si Lou Williams le vor face cu ochiul altor echipe, mai ales acum cand e clar ca orice e de vanzare la Clippers.


     In locul lui Blake, Clippers s-au ales cu 2 titulari - Avery Bradley si Tobias Harris, un pick bunicel (in jur de numarul 14) pentru 2018 si un space cap baban pentru mutari ulterioare. Dar ce free agent si-ar dori sa vina la Clippers la finalul sezonului? Playoff-ul de anul acesta a cam disparut de pe radar, echipa ramane fara lider si nici directia nu e foarte clara. Si va trece mult timp pana sa ne lamurim. Cert este ca de azi Clippers nu mai sunt ce erau.

     Nici in Detroit situatia nu e tocmai roz. Pistons au inghitit salariul urias al lui Blake si o sa-i doara stomacul multi ani de acum incolo. Chimia cu un alt big - Andre Drummond - e marele semn de intrebare. Si daca e sa mearga, o sa necesite ceva timp si Pistons nu il au. Sa faci un deal ca asta si nu intri in playoff, va fi considerat un esec. In plus, in schimbul cu cei de la Clippers, Pistons au renuntat la doi jucatori titulari. Adio versatilitate si adancime.

     Sigur, la Pelicans s-a putut. Cu Davies si Cousins impreuna in teren, echipa are un record (28-20)  de invidiat. Nu toata lumea needs or wants to go small. Dar Pistons nu sunt in tabloul de playoff si am trecut de jumatatea sezonului. Va fi un push greu pentru ca Philadelphia, adversara directa, arata foarte bine, e corect sudata si vine foarte motivata. N-a mai vazut post season de cativa ani si a trecut printr-un proces dureros de reconstructie. Blake - dincolo de socul trimiterii sale intr-un loc nou si friguros dupa 7 sezoane consecutive acolo unde si-a inceput cariera - e un jucator versatil si combativ. Nu concepe sa nu joace playoff - a facut-o an de an cu exceptia celui in care a debutat in NBA.

     Feeling-ul meu e ca Los Angeles Clippers si-au pierdut busola. Va urma o reconstructie temeinica, dar inainte de asta Doc Rivers ar cam trebui sa impacheteze si el. In privinta lui Detroit Pistons - cred ca Griffin si Drummond pot si vor avea succes impreuna, doar ca anul acesta nu vor avea timp si adancime sa prinda playoff-ul.




SHARE:

luni, 29 ianuarie 2018

Ianuarie 2018 in NBA


     Celtics si Warriors, (still) on top 

     Liderii celor doua conferinte au pornit in forta anul. Si-au batut rivalele directe - Celtics pe Cavs, Warriors pe Rockets - si au continuat sa insire victoriile pana spre jumatatea lunii. Pentru Celtics a urmat apoi o serie de infrangeri cumva neasteptate, inclusiv una cu Raptors care s-au cocotat pe 2 in Est. Spre final de luna, in meci direct, Warriors au castigat la limita contra celor de la Celtics intr-o noua batalie a conducatorilor de joc - Steph vs. Kyrie. Asta dupa ce Warriors au mers bine si foarte bine toata luna asa ca au, de departe, cel mai bun record din NBA de pana acum: 40 de victorii - 10 infrangeri.

     Cavs, iar cu probleme 

     Dincolo de infrangerea cu Celtics - o chestiune de moral doar, Cavs pierd mai mult decat castiga. In toata luna ianuarie recordul lor a fost negativ: 4 victorii - 7 infrangeri. Nu poti rezista la varful unei conferinte asa. Mai grav, au fost batai consecutive la mai mult de 25 de puncte diferenta. Ceea ce arata delasarea echipei. E un record istoric negativ al francizei dupa care toata lumea a intrat in panic mode. LeBron a dat tare in coechipieri, Tyrone a vorbit despre prea multe motivatii personale, front office-ul cauta variante de transfer. Sa dea pick-ul pe care il au de la Nets, sa-l dea pe Tristan? Zvonurile zboara in toate directiile: ca DeAndre Jordan, ca poate Kemba Walker... Revenirea lui Cleveland are drept cheie, dupa mintea mea, evolutia lui Isaiah Thomas. Piticul n-are nicio vina pentru situatia celor de la Cavs, dar a venit in locul lui Kyrie asa ca... trebuie sa-i salveze. Din pacate e departe de forma aratata in sezonul trecut in Boston.

     Miami up, Milwaukee down 

     A revenit Hassan Whiteside cu capacele lui epice si tonele de recuperari, iar Goran Dragic a facut niste meciuri cu dedicatie pentru All Star Game. Pe mana celor doi Miami s-a aprins si asta se vede si in clasament unde Heat ii sufla in ceafa lui LBJ. Pentru Spoelstra trebuie sa fie al naibii de satisfacator. Miami a ramas fara Rege si fara Wade, dar se descurca de minune. Bucks in schimb au luat-o in jos si s-au decis sa faca o mutare de forta. L-au pus pe liber pe antrenorul Jason Kidd. Mesajul e clar - win now! Pana la finalul sezonului principal va fi un secund, dar echipa, dincolo de un soc, are nevoie de o identitate ofensiva daca vrea sa ramana in tabloul de playoff.



      Care e treaba cu Kawhi? 

     A revenit mai tarziu si mai greu decat se asteptau doctorii si antrenorii, dar apoi s-a reaccidentat. O recidiva cu aer misterios. Leonard e genul de jucator tacut, asa ca speculatiile au inceput sa curga. Pop n-a explicat nici el clar si ferm cum stau lucrurile. Deci care e treaba la Spurs? Leonard este jucatorul lor numarul 1. Toata strategia echipei e construita in jurul lui. Un Leonard apt sa joace la nivelul sau obisnuit. Daca el nu revine sezonul asta, Spurs risca sa rateze sezonul. Momentan sunt pe 4 in Vest, dar Wolves si Thunder sunt flamande si aproape.

     ... si accidentarea lui Cousins 

     Pelicans in tabloul de playoff, Cousins cu un record neatins de pe vremea lui Chamerlain, si prezenta in All Star Game. Cand toate ii mergeau perfect, Boogie s-a accidentat grav (ruptura la calcaiul lui Ahile). Va lipsi tot restul sezonului, iar Pelicans trebuie sa invete sa supravietuiasca fara el. Au un avans decent fata de pozitia a 9-a din Vest, dar suntem abia la jumatatea sezonului. Nu le va fi usor. In ASG lui Boogie ii va lua locul Paul George.



SHARE:

sâmbătă, 27 ianuarie 2018

Insemnari din prima calatorie in America


Insemnarile de mai jos dateaza din vara lui 2008 atunci cand am calatorit pentru prima data in State. Asa erau deci Statele si lumea acum 10 ani prin ochii si mintea mea de la 26 de ani.

     East Coast

Telefonul meu mobil arata ora 2. Noaptea. Acasa lumea se intoarce de pe-o parte pe alta. Pe JFK soarele abia apune – aici e 7 seara. Si e furnicar. Oblici, indieni, negri, hispanici, arabi, albinosi. Cineva spunea ca daca te asezi intr-un loc din New York si stai suficient timp, intreaga lume trece prin fata ta. Pe cel mai mare aeroport al orasului lucrul asta se intampla pe repede-nainte. La costum Armani sau in slapi si bermude, din cap pana-n picioare in culori tipatoare, cu voaluri, cu turbane, sforaind pe valize, tragand cate 4 copii dupa ei sau cuminte asezati in fotolii cu o carte in mana, sorbind cafele cu ochii injectati. Multa spaniola si engleza, destula franceza, ceva slava. Un romanas care ne baga de zor in seama, bucuros ca nu e singur in acest Babilon. Plus alte limbi pe care habar n-ai de unde sa le iei. Un pilot priveste ratacit, cot la cot cu pasagerii, ecranele cu orarul de zbor decalat. Schimbam avionul, welcome to America.

Jackie. O tipa de 50+, zdravan ridata, trecuta probabil prin mii de ore de zbor. Ca si la noi, cand nu mai duci, te baga pe curse interne. Face haz de necaz. Zice: If you’re going to Boston, then sit down. If not, you need to get out of here right now. Mai apoi devine ghid spiritual: If we don’t laugh, we’ll cry. Ea e singura noastra insotitoare de bord intre New York si Boston. 4 ore de asteptare pe JFK, dar nici macar un pasager care sa protesteze vehement. Jackie are chef de conversatie asa ca dupa decolare aflu si parerea ei despre motivele pentru care JFK-ul are toate delay-urile astea: It’s very simple, but no one says it. There’s just too many planes out there… and the military won’t open up airspace for them. Prima parte e un truism, a doua o spune cu o voce joasa. Imi caut o pozitie comoda – urmeaza o teorie a conspiratiei.

E enorm. E viu. E New York. Ma rog… De fapt doar o parte, Manhattan. Cica daca duci toata populatia lumii in statul Texas si tot nu ajungi la densitatea umana a Manhattanului. E energie vie. E 1 noaptea, dar esti fully loaded.


Arhitectul Statuii Libertatii concluziona acum vreo suta douazeci de ani: Everything in America is big, even peas. Update: in America azi totul e king size: camioanele, portiile de pancakes, zgarie norii, libelulele.


Surprinzator nationalismul unei tari pe ale carui autobuze scrie LEARN TO SPEAK ENGLISH 1-800-ENGLISH. Lumea arboreaza drapelul peste tot, se canta imnul, toti il aclama pe Phelps la fiecare cursa indiferent daca ne nimerim intr-un restaurant italienesc sau la bordul unui avion. Se umfla in pene pe tv cu momentele de glorie trecute, isi savureaza succesele prezentului si isi autocladesc imaginea unei natiuni totale. Si te trezesti ca nu stii daca sa-i dispretuiesti pentru cat de orbiti devin in acest patos sau sa le porti ranchiuna pentru ca nu e si la tine acasa la fel.

Docilitatea e o trasatura esentiala aici. Regulile exista si sunt respectate. Probabil pentru ca pedepsele sunt aplicate la sange, alta explicatie nu vad. Exemplu 1: banda de urgenta e sfanta, chiar si in conditiile in care traficul e blocat de zeci de minute. Toti stau cuminti in coloana, bara la bara, in vreme ce banda de urgenta e goala si apetisanta. Exemplu 2: pe o plaja plina dintr-o masina oficiala se anunta ca vine o furtuna. In mai putin de 10 minute toti sunt incolonati spre masini, plaja e pustie, la orizont primii nori abia. Ce-i drept chiar vine o furtuna.


Pe de alta parte in America simti ca ai drepturi. Exemplu: la un restaurant ne aduc felul principal inaintea antreului. Vrem sa stim daca mai vine sau daca ne apucam de mancat. Vin pe rand chelnerul, responsabilul de sala si un soi de manager sa se scuze si sa ne asigure ca aperitivele nu vor fi trecute pe nota de plata, desi tocmai ni le-au adus. Clientul e stapan si serviciul e sfant.

Non stop auzi discutii despre benzina. Ii doare rau, desi e mai ieftin decat la noi. Dar si consuma ca porcii.

Automatizarea. Benzina o platesti direct de pe card la pompa. Semnezi electronic. Cumparaturile la supermarket ti le scanezi singur, iti inchizi nota, o platesti cu cardul. Semnezi electronic. Cineva la iesire isi arunca doar un ochi fugitiv pe bon si cos. Si non-automatizarea. La cabina de proba cineva numara cu cate articole ai intrat si iti descuie cabina goala bec. Cica se fura mult. Intri, tragi haine pe tine si iti vezi de drum. De unde concluzionez ca o fusta ramane mai tentanta decat un iaurt.

Procedura de securitate de pe Liberty Island. Iei un bilet de ferry. Treci de o coada si esti scanat clasic, jos cureaua si pantofii, ceasul, alea-alea. Ti se rupe tichetul cand intri pe ferry. Cand ajungi pe insula iti lasi lucrurile intr-un dulapior care se inchide si se va deschide pe baza amprentei tale digitale. Ai voie sa ai o apa mica cu tine, atat. Urmeaza o coada la finalul careia primesti un card de plastic. Urmeaza alta coada. Ramai fara card si fara apa. Urmeaza alta coada pentru o noua scanare. La un moment dat pufaie un jet puternic de aer spre tine. Explicatia: aerul pulverizeaza ce ai tu pe piele si la o scanare rapida vad daca nu cumva ascunzi pe tine antrax sau alte bucurii. Dupa 30 de secunde esti free to go. Intri in sfarsit inauntru. Pe fiecare palier exista oameni de securitate. Mi-aduc aminte nostalgic de scannerul din Tanger, Maroc, care bipaia ca un pom de Craciun si de care nimeni nu se sinchisea.

Multi cred ca America e o tara obeza. Sa vina in Central Park sa-i vada cum alearga, cum pedaleaza, cum fac sport sau cum isi plimba cainii. Da, exista cei de dimensiune XXL, indopati cu chipsuri si tv. Probabil ca America rurala e jale. Dar aici, la New York, lumea cand realizeaza ca exista o problema face ceva in legatura cu asta. Orice portie de mancare are notat numarul de calorii aferent si sunt aproape obsedati de a face miscare. Filosofia e foarte simpla: nu exista problema pe care poporul american sa nu o poata rezolva si o rezolva ACUM.

Tone de masini stau la soare in dealership-uri. Pretul petrolului doare, cumparatori nema.

De sus, pe noapte, Manhattan-ul pare un urias prin venele caruia curg intr-un ritm de neoprit mii de globule galbene taxiuri, sute de globule albastre insemnate in miniatura cu NYPD si zeci de globule negre limuzine.


Botezul metroului. Trei statii pe linia verde de la 68th la 51st East. Suficient ca sa zic ca e mic, inghesuit, dar folosibil.

NY miroase. Peste tot si tot timpul. Uneori e parfumat sic, alteori pute de-a dreptul. Deschizi doar o usa sau o fereastra si te izbeste. Usturoi, peste, pizza, restaurant de fite si fast food ieftin, toate la gramada. Aici mananci de pofta, nu de foame. Iti ploua in gura. Odata la doi pasi vezi altceva, alt specific, nou, numai bun de testat. Tragi cu paiul dintr-o nuca de cocos gaurita in Chinatown, te umfli de creveti la Bubba Gump, infuleci o salata de fructe pe care ti-ai alcatuit-o singur, testezi mancare thai sau specialitati japoneze. Pare fara sfarsit.

Ground 0. Viitorul Freedom Tower. Spatiu imens gol pe care il privesc de la intersectia Liberty cu Church. Avioanele trec si acum pe deasupra insulei. Doua au venit prea jos. Cand unii new-yorkezi ziceau in acele momente ca poate a fost o eroare nu intelegeam. Acum inteleg, si parca le inteleg un pic si obsesia pentru securitate.

New York Stock Exchange-ul e pazit de niste baieti 4X4 inarmati pana-n dinti. E doar pentru imagine, dar inca odata simti cat de tare i-a lovit. Ai voie sa fi controlat oriunde, oricand, fara vreun motiv. Pur si simplu. Peste tot esti avertizat ca exista camere video. Mai departe nu vreau eu sa stiu.

Chinatown in New York e ca si cum ai schimba tara. De la cei in costum din districtul financiar, blindati cu gadgeturi si vizibil iritati de hoardele turistice care le blocheaza accesul la niste sucuri din frigider, la o gramada de oblici cu magazine mici si inghesuite, cu marfa ciudata – ciuperci uscate, condimente necunoscute, fructe si legume, toate tinute afara in soarele torid. Ridic un plic cu un praf maroniu. Pe spate zice: keep in a dry cool place. No shit!

Din Chinatown in Soho faci 5 minute. Dar iarasi ai schimbat lumea. Fitos si inclinat spre arta – e plin de galerii si magazine pe zona asta. 10 blocks later dai si peste Little Italy. Stilul gastronomic nu e singura amprenta. Stalpii sunt vopsiti in drapelul macaronarilor. Ce criza ar face un Funar! Foarte mandri de originea lor, te intampina cu mesaje gen: daca parchezi aici si nu esti italian, iti sparg fata. Oare ca roman sunt pe jumate italian? Or fi auzit astia de Traian?



     Las Vegas 

Pamantul pacanelelor. Te intampina de la aeroport, le ai in toate hotelurile, le ai inclusiv in supermarketuri. Poti lua un slot machine acasa sub forma unei jucarii electronice. Ma mir ca nu s-au gandit sa le instaleze si in baie.

Aici poti fuma peste tot. In restul Americii limitele sunt drastice si te fac sa te simti mai degraba ca un infractor cand fumezi. Aici ti se servesc bauturi moca. Tu doar stai la pacanele. La nivelul cel mai low pacanesti cate un cent. 1 dolar =100 de pacaneli. Sa zicem ca o parte din ele iti mai aduc si ceva inapoi. Cam 3 minute. 1 dolar, 3 minute. Mai sus sunt pacanelele la care miza e un dolar. In aceleasi 3 minute pacanesti 100 de dolari. Urmeaza zonele in care se joaca cu crupier. Zaruri, poker, black jack, ruleta. Crupierii sunt batraniciosi si pe langa ei misuna oamenii de securitate. Aia la vedere. N-ai 21 de ani, out. Intrarea aici e un jeton, minim 20 de dolari. Il poti pierde in cateva secunde. La 3 minute, esti la minus 1200 de dolari. Mai sus de atat sunt saloanele private. Le vezi in marile hoteluri, dar n-ai acces. Acolo mizele incep de la mii de dolari si in cateva minute se pierd mici averi.


Ne suim intr-un taxi cu directia Stratosphere si soferul ne intreaba daca am castigat ceva bani in Vegas. In holul hotelului am auzit o replica care ar merge perfect: Last night was ok, I didn’t loose too much.

Esenta Vegasului e ca te face sa te simti king of the world. Luxos, kitchos, enorm, fals opulent si extrem de colorat. Cand intri la Mandalay, Bellagio sau MGM ai marmura peste tot, candelabre, covoare in care te afunzi, spatii largi amenajate cu cascade, gradini exotice, acvarii imense cu rechini sau spatii in care au adus lei si tigrii. Orice ca sa te atraga, totul ca sa te faca sa scoti banul. Cazinouri cu dimensiuni pe care altadata le aveau doar catedralele, piscine exterioare cu valuri, galerii comerciale care nu se mai termina, restaurante spectaculoase ca decor si meniu. Practic mini-orase in care te pierzi cu totul. Te aspira. Fara ceasuri, fara prea multa lumina naturala, fara sa mai stii exact pe unde ai intrat sau pe unde poti sa iesi. Afara sunt 45 Celsius, o uscaciune care nu te lasa sa respiri, nici un petec de verdeata si 2 kilometri pana la urmatorul hotel. Deci mai bine inauntru.


Multa lume mananca o paine in servicii. Nu stiu daca oamenii sunt multumiti de cat castiga, dar sistemul functioneaza. Exemplu: mergi sa mananci la restaurant. Prima persoana e cea care te intampina, te intreaba de rezervare sau de cate persoane sunteti si ce preferinte aveti. Te conduce la masa. Apoi vine chelnerul, el/ea ia comanda. Mancarea o aduce o a treia persoana. Chelnerul revine de cel putin doua ori sa se asigure ca totul e ok. Dupa ce pleci, o a patra persoana vine sa debaraseze masa. Astia sunt doar oamenii la vedere. 4 bucati.

Pe zi Vegasul e nasol. Noaptea e alta poveste. Aglomeratia de pe Strip, artezienele de la Bellagio, infinitul de beculete si panouri luminoase. De sus, pe noapte, parca merita.



Pana sa ajungem la barajul Hoover, trecem prin Boulder City. E orasul in care au locuit in conditii mizere cei care au construit barajul care alimenteaza azi toata Nevada si parti din California si Arizona. E singurul oras din statul Nevada in care jocurile de noroc sunt interzise. Unii cu munca, altii cu distractia.

Vegas in cifre. Venituri din jocuri de noroc inainte de impozitare pe 2007: 42 de miliarde de dolari. 8 mii de oameni se muta in fiecare luna in Las Vegas. Un excedent pus pe seama ritmului de dezvoltare. Construiesc hoteluri enorme in continuare. Numarul camerelor de hotel disponibile din Las Vegas il depaseste pe cel din New York, iar numarul camerelor celor mai mari 2 hoteluri inseamna mai mult decat toata oferta de cazare a San Francisco-ului. Primele 20 de hoteluri din lume ca dimensiune sunt aici. La Bellagio lucreaza 7 mii de oameni.

Ziua Marelui Canion. Cu elicopetrul peste si prin West Rim. Apoi o plimbare cu barca pe Colorado. Pozele ies de la sine. Apoi Guano Point. Canionul vazut de sus. De la 4000 de picioare deasupra Colorado pare un firisor subtire si atat. Senzatia aia de cat de mic si insignificant esti.


Vegas si nuntile. Cateva hoteluri de lux de aici au 3-4 capele. In 24 de ore in Vegas se petrec 200 de nunti. In 24 de ore ti-o poti anula gratis, pana in sase saptamani o poti face contracost (45$+taxe) in Reno.

Dupa 72 de ore in Vegas mi se increteste pielea. E efectul uscaciunii aerului. Babele ar putea veni aici pentru chirurghie estetica naturala si gratuita: adunarea pieilor lasate.

Vegas – Fremont Street. Un soi de a doua fata a Vegasului. Strada pietonala plina de bling-bling, hoteluri, cazinouri, restaurante, magazine – adica la fel, doar targetat mai jos. Oameni fara ifose, asta ca sa nu zic hillbillies. La 1 noaptea toti sunt alcoolizati bine, singurii treji sunt motociclistii care se invart in globuri metalice in traiectorii elipsoidale. Adica sper ca ei sunt treji! Preturi mai mici, constructii fara staif, pe orizontala. Mancam si citim ceva despre localul in care suntem. Are si hotel, deschis in 1906. Pretul pentru o camera atunci era de 1 dolar pe noapte. Stripul de azi a aparut mai tarziu. Din generatia veche – cea a gangsterilor anilor ’50 si ’60 – mai exista azi Riviera, Flamingo si Sahara.



     West Coast 

L.A vazut de sus. E ca si cum de la Bucuresti la Ploiesti ai avea un singur oras.


Baie in Pacific aproape de Santa Monica Pier. Mai sarat decat Atlanticul, mai agitat, cu o plaja care nu se termina cat vezi cu ochii. Multa lume. Mai mult de jumatate sunt latinos. Mexicani la greu. No hablas ingles?


Inchiriem o bicicleta dubla si pedalam cateva mile: Santa Monica si Venice. Mergem pe dig. Mexicanii dau la peste. Jamaicanii sunt cu dansurile. Un festival de muzica rock. Multa lume pe role, pe biciclete, iesita la jogging. De-o parte ocean, de alta magazine de suveniruri, restaurante si case de vacanta scoase din seriale. Plin de tineri. Cand vezi un 50+ esti aproape socat. L.A – land of the young.

Librariile lor si balele mele. Un perete imens numai cu travel guides, doua rafturi cu carti de scenaristica. Dau peste un volum pe care scrie SEAGALOGY=stiinta care studiaza filmele lui nea Steven. Evident e la caterinca. Nu ma pot abtine, o iau.


Combinand experientele din Vegas si L.A definesc poker zombie-ul si il fac eroul urmatorului meu film. Poker zombie=individ care da la pacanele neincetat, priveste ecranul in gol, n-are pe chip vreo urma de placere, cu o tigare din care a uitat sa traga intr-o mana care tremura pipaind nevrotic scrumiera fiindca ochii injectati nu se mai pot dezlipi de ciresele si portocalele de pe ecran. De obicei e mai in varsta si sunt mai mari sanse sa fie o femeie. Poker zombies apocalypse.

Hancock la un cinema de pe 3rd Promenade din Santa Monica. Sala mica. 12 oameni cu totul la inceputul proiectiei. Dupa 5 minute pleaca primele 2 persoane. Dupa alte 5 minute pleca alte 2. Aici cand nu-ti place filmul, te cari! Eu vad o asemanare izbitoare si transparenta intre Hancock si Obama. Eroul asteptat. Nevoia oamenilor de a spera iarasi. Ceilati eroi s-au dus. El e ultimul. Cred ca unele replici din film sunt copy-paste la sloganurile sau frazele cheie ale lui Obama. Obama e Hancock, salvatorul, eroul de care orasul/tara are nevoie. Hancock mai are niste bube, nu il intelegem noi foarte bine, gesturile lui par extreme, nu reuseste sa se faca inteles, dar cu un pr-ist bun treaba e rezolvata. Si Obama are niste “bube” – e sau nu american?, a copilarit in Indonezia, are prenumele Hussein... Incep sa regandesc acum un pic si Dark Knight-ul. Cum asculta Batman telefoanele, cum zicea el ca pentru un viitor bun si luminos cineva trebuie sa se sacrifice si sa faca treaba murdara, etc, etc. Batman e Bush. La milimetru. Iar Hancock e Obama, iar banii, industria cinematografica si politica merg mana in mana. Cred ca m-am intoxicat cu iarba doar mergand pe langa cei care o fumeaza in L.A...

De pe Hollywood Walk of Fame nu lipseste idolul vhs-urilor romanilor - Chuck Norris. Aici se vinde orice. Se fac tururi prin cartierele in care locuiesc starurile. Aici sta Peter Falk. Pe stanga cica statea Paris Hilton care a plecat dupa un scandal cu ai ei. Casa lui Aaron Spelling, prapadit, 100 de camere nelocuite, vaduva nu a mai vrut sa stea aici. Sotii Beckham. Nu vezi nimic de gard. Leo di Caprio. Bruce si Demi cand erau impreuna. Intre timp el s-a mutat vizavi ca sa ramana aproape de copii. Will Smith si sotia – una din multele proprietati. Keanu. Hait, asta zici ca n-a iesit din Matrix, intrarea in vila lui are un design futurist, deci poza. Ozbournii au vandut la Aguilera. Noua locatie a lui Paris. Se va muta curand. Hellen Hunt – de bun simt. Halle Berry – la fel. Bottom line: un cartier destul de nefericit. Multe despartiri, divorturi, depresii, scandaluri si mutari.


L.A nu exista. Sunt mai multe orase care au crescut, s-au unit si formeaza o zona, un conglomerat caruia i se zice generic L.A. Distantele sunt enorme. Transportul in comun e horror. Singura solutie e taxiul care e si el horror. Pentru portofel.

Mesajele hipiotilor de pe Venice Beach: i need change 4 weed sau obama wants change, he’s not the only one. Vanzatori de nimicuri, ciudati, junkies, oameni care cica mediteaza, turisti, homelesi cu carucioarele dupa ei, localnici care fac miscare. This is Venice Beach.

La tv Saakashvili pe CNN in conferinta cu Rice. Engleza buna, prezenta puternica, un pic prea emotional, dar avand in vedere situatia – perfect regulamentar. E raspicat, transant, direct si aproape acuzator la adresa vestului. Fraze cheie. I want my country to shine. Imi place baiatul asta.

Cel mai placut lucru in San Francisco: oamenii. Scoti harta sa cauti ceva, cineva vine sa iti dea o mana de ajutor. Soferii dau directii clare si zambesc larg. Diferenta fata de L.A e socanta. Acolo oamenii erau plictisiti, enervati sau nu vorbeau engleza. Aici un tip se da jos din tramvai si zice: Hello everybody. God bless. Have a great day. Ramai masca. Se duce mai departe in treaba lui. Dupa cum e imbracat si dupa ora se duce la munca. Sunt unii in adidasi la costum care isi cara pantofii in mana. Multi te privesc curios, amuzat, incantat. Te intreaba de unde vii, cum ti se pare orasul lor. San Francisco is Happy City.


Golden Gate mereu in ceata. Vremea de aici e speciala. Downtown San Francisco se incinge bine de tot vara, dar aerul foarte cald intalneste in zona podului curentii foarte reci ai oceanului. Asa ca in toata zona golfului ai ceata non stop.


Cea mai buna companie aeriana, vot final: Virgin America. Nebunul de Branson ma trateaza ca pe un print la economic. Boarding pass facut la un automat fara coada. Personal brici. Imbarcare si decolare la secunda. La economic am mai mult loc pentru picioare. Prezentarea masurilor de siguranta e altfel, facuta cu niste benzi animate funny. Pe scaunul din fata – un monitor de 15 pe 20 cu acces la posturi tv si radio. Asta pe o cursa interna, un zbor de 2-3 ore. Intr-o lume in care companiile aeriane taxeaza castile, patura sau o a doua bautura, Branson isi face de cap. Cel mai frumos oras, indubitabil, San Francisco. Cea mai buna masa, inevitabil, shrimpi la Bubba Gump pe Pier39 in Santa Monica.



Tras linie la final: 5 paturi, 8 avioane, 16 zile, 1000 de poze si 22000 de kilometri. Uneori lumea sta pe loc, alteori accelereaza la maxim.


SHARE:

vineri, 26 ianuarie 2018

All Star Game 2018: Echipele




     NBA a anuntat echipele LeBron si Steph. Jucatorii sunt asezati in ordine alfabetica asa ca nu putem decat sa ghicim ordinea pick-urilor.
     Team LeBron va sta mai bine la capitolul recuperari. Team Steph, ce surpriza!, are mai multi shooteri.
 
  Echipa lui LeBron e sudata in jurul vechiului nucleu Cavs - LBJ - Kyrie-Kevin Love, la care se adauga Davies+Cousins si Wall+Beal. O sa fie interesant de vazut cat si cum se prind de acestea Durant si mai ales Westbrook. Si cum vor juca impreuna cei doi fosti tovarasi din OKC.
    Echipa lui Steph e construita, asa cum era de asteptat, pe scheletul lui Warriors - Steph + Klay+Draymond Green. Probabil second unit-ul va fi asigurat de alte perechi de jucatori obisnuiti unii cu ceilalti - Derozan+Lowry si Butler+KAT. Aici va fi de vazut cum se vor altoi Giannis si Embiid.
    Sa vedem si cat de mult si cat de bine se vor apara jucatorii in primul meci in sistem pick-up.


SHARE:

miercuri, 24 ianuarie 2018

All Star Game 2018: Rezervele





     Va sa zica Warriors au iarasi 4 jucatori in ASG. La fel ca anul trecut. Ceea ce face posibil un All Star Game de genul Warriors +1 vs. rest of the NBA.

     Nu au prins All Star-ul de anul acesta Carmelo Anthony si Paul George. Amandoi s-au mutat din Est in Vest, si-au asumat riscul asta si, pe niste performante individuale si cu echipa mai putin spectaculoase, s-au trezit p-afara.

     Pentru mine un snub inexplicabil e cel al lui CP3. Ok, omul a stat mult pe tusa accidentat, dar atunci cand a jucat, a fost top. Iar Rockets sunt pe 2 in Vest in buna masura datorita lui. Lillard e sub CP3 dupa mintea mea.

     Succesul lui Timberwolves s-a tradus in 2 locuri in ASG: unul pentru Jimmy Butler, venit tot din Est, cifre beton si liderul echipei, celalalt pentru KAT, la prima lui chemare intr-un meci al starurilor.

     Cu toata mutarile spre Vest, s-a facut loc pentru cateva premiere in Est. Victor Oladipo e la primul lui All Star, cifrele lui sunt foarte bune, saltul fata de anul trecut urias si impactul lui major intr-un sezon al Indianei de peste .500. Tot o premiera va fi si prezenta lui Bradley Beal. Kyle Lowry a prins si el rezervele si, uite asa, fundasii titulari ai lui Wizards si Raptors vor fi cu totii in acest meci.

     Pe 25 ianuarie se vor anunta echipele. Capitanii - LeBron James si Steph Curry - vor alege unul cate unul jucatorii pe care ii vor alaturi dintre titulari si rezerve.

     All Star Game 2018 se va juca pe 18 februarie.




SHARE:

marți, 23 ianuarie 2018

NBA: Bucks fara Kidd, recordul lui Boogie


     Doua evenimente notabile in NBA in seara zilei de 22 ianuarie 2018:

     Bucks l-au concediat pe Jason Kidd 

De acord ca Bucks subperformau - au unul din cei mai buni jucatori din liga in Gianis, l-au adus si pe Bledsoe, directia lor era clara win now, doar ca in ultimele 20 de meciuri recordul era negativ - 8 victorii, 12 infrangeri. De cate ori m-am uitat la ei mi s-a parut ca nu au identitate ofensiva.


Asa ca in varianta optimista Bucks pot creste ca Fat Frumos - vezi Warriors post Mark Jackson. Dar pentru asta e nevoie de o conducere tehnica care sa inchida repede ranile provocate de plecarea lui Kidd si - mai important - sa vina cu o identitate pentru jocul lui Bucks.

In varianta pesimista insa - se pot trezi foarte repede inafara tabloului de playoff. 76ers si Pistons sunt flamande si aproape. Unde dai si unde crapa.

Feeling-ul meu e ca Bucks vor intra in playoff, dar nu mai sus de locul 6. La vara va timpul pentru o reasezare temeinica a echipei.

     Boogie cu un record special

Din 1968, de pe vremea lui Wilt Chamberlain, nu s-a mai intamplat ca un jucator sa inscrie 40 de puncte, sa faca 20 de recuperari si sa dea 10 pase decisive intr-un meci din NBA.

Ok, a fost un double overtime win al celor de la Pelicans, dar performanta lui DeMarcus Cousins, wooow! 51 de minute jucate, 44 de puncte, 24 de recuperari, 10 assist-uri, 4 steal-uri, 1 block. Nici nu vreau sa stiu ce a fost la gura lui Boogie dupa.

Si inca ceva - daca Boogie + AD functioneaza in New Orleans - inseamna ca bigs are back in the NBA? Just sayin'...





SHARE:

Box office Romania: 15 - 21 ianuarie 2018


     Total: 4.56m RON

vs. saptamana precedenta (6.71m RON): -32%
vs. anul trecut, aceeasi saptamana (6.0m RON): -24%

Scaderi dramatice.

     Top 3:

The Commuter (S2): 860k RON
Jumanji: Welcome to the Jungle (S4): 858k RON
Den of Thieves (S1): 845k RON


Batalie foarte stransa, primele 3 titluri sunt la distanta de 15k RON intre ele, dar ordinea am anticipat-o corect saptamana trecuta.

     Alte premiere ale saptamanii:

Darkest Hour: 276k RON
Daddy Cool: 50k RON
Pororoca: 24k RON

     Ce lansari urmeaza in week-end?

Maze Runner: The Death Cure, lansarea cu cel mai mare potential comercial. Primul Maze Runner incasa in septembrie 2014 in lansare 704k RON, al doilea in septembrie 2015 837k RON.
The Killing of a Sacred Deer, Yorgos Lanthimos, pedigree de Cannes si Nicole Kidman in rol principal.
120 battements par minute: drama frantuzeasca despre anii '90 si lupta anti SIDA la Paris. 
A Viszkis, Nimrod Antal. Povestea celui mai faimos spargator de banci din Ungaria.
Slava: bulgaresc, a fost la TIFF.


 
SHARE:

Umbre: sezonul 2


     De ce are Umbre, sezonul 2, doar sase episoade?

 a. pentru ca dealerul lui Mirica a fost prins si scenaristul n-a mai avut inspiratie
 b. pentru ca Vasluianu s-a ridicat din scaunul cu rotile cand a aflat ca nu apare in sezonul asta si i-a bagat pe toti la reanimare
 c. pentru ca s-au tras sase duble cu secventa in care explodeaza camionul si s-a terminat bugetul, hai, toata lumea acasa


     Frustrant de putin, dar aceeasi scriitura criminal amuzanta, un personaj nou, absolut si complet dus cu pluta si - in continuare - cele mai con cojones personaje feminine pe care le gasesti in fictiunea romaneasca.

SHARE:

duminică, 21 ianuarie 2018

Insula Texel


     Nu-mi aduc aminte cand si ce imagine am vazut de pe Texel, dar sunt sigur ca asa s-au petrecut lucrurile. Am vazut o imagine si am vrut sa ajung acolo. Mi-a placut si am mers iar.


     Bucuresti-Amsterdam-Den Helder-Texel. Cam asa suna traseul de urmat pentru ca sa ajungi pe insula. Se scrie cu x, se pronunta s - Tesel. In cea mai rapida varianta iei deci avionul, trenul si feribotul. Tot drumul cu feribotul tovarasi ca cel din imaginea de mai jos iti vor solicita, intr-o maniera foarte vocala, taxa de ciugulit.


     Din Amsterdam, Texel e o excursie de o zi excelenta. Si ca peste tot in Olanda, pe insula bicicleta e sfanta. Astia suntem noi sub forma de ingerasi.


     Texel is serenity now. Full stop.  



     Cai, ponei, oi, vaci, ferme dichisite care-si lasa produsele-n poarta spre a fi cumparate pe incredere, recolte frumoase, flori, mori de vant, plaje cu nisip fin, mare de-o parte, mare de alta, cateva sate idilice, un aerodrom unde poti sta la terasa si admira curajosii. Si, negresit, un far. In capatul a 25 de kilometri lungime si cam 10 latime. 150 de kilometri de piste pentru biciclisti pe Texel. Ca sa nu uiti ca esti in Olanda. 5 euro pentru o zi de bicicleta. Intr-o zi cu soare asa arata paradisul. Albastru, verde si alb.



SHARE:

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Darkest Hour

   
     Gary Oldman si Winston Churchill, asa ca m-am dus.


     Despre cum o secventa poate sa strice un film.

     Pana la coborarea lui Churchill la metrou as fi zis ca suntem intr-un biopic traditional. Concentrandu-se pe primele saptamani in functie si avand drept punct culminant operatiunea Dynamo, folosind la maxim aspectele amuzante si ludice ale personajului ca sa prinda la public si mizand pe o prestatie surprinzatoare a lui Oldman care sa smulga laude si premii. 100% reteta.

     A venit insa secventa cu pricina. Winston coboara la metrou, intr-o liniste sublima da mana cu toti cei din vagon, ii intreaba ce vor sa faca, acestia striga in cor vrem sa luptam, vrem sa luptam. Inclusiv o fetita angelica. Winston incepe sa citeze din Cicero, dar se cam poticneste. Si un tip de culoare, cu haine frumos apretate si zambet perfect, continua citatul. Winston termina citatul odata cu el si ii multumeste strangandu-i mana. Fals, gros si stupid. 100% esec.


SHARE:

vineri, 19 ianuarie 2018

All Star Game 2018: Capitanii & titularii


     Toata lumea a votat - suporteri si spectatori, jucatori si jurnalisti. Sistemul s-a schimbat - 2018 e primul an in care nu se va juca Est contra Vest - asa ca vom avea, ca-n curtea scolii, un sistem in care cei mai votati jucatori devin capitani, iar capitanii isi aleg echipa din restul celor mai votati jucatori impartiti in titulari si rezerve.

     Si capitanii sunt...



     Nicio surpriza aici - vorbim de LeBron James si Steph Curry. Desi Kevin Durant a fost foarte aproape de Steph.

     Iar titularii anuntati sunt...



     LeBron a spus-o clar - vrea sa castige meciul si o sa aleaga cei mai buni jucatori astfel incat sa o faca. Si el va alege primul. Eu cred ca o sa zica Harden - o sa iasa iures de ce nu Kyrie, oare inseamna ca LBJ va alege la vara Houston... Steph o sa zica Kevin Durant. Si ca vrea, si ca trebuie. Si uite asa LBJ o sa zica si KyrieSteph o sa-l "fure" din Est pe Giannis. Si de aici incolo nu prea imi dau seama ce vor alege capitanii - vor conta mult si rezervele.

     Rezervele le aflam pe 23 ianuarie. Iar pe 25 ianuarie vom vedea cum vor arata echipele alese de LBJ si Steph.


SHARE:

marți, 16 ianuarie 2018

Box office Romania: 8 - 14 ianuarie 2018


     Total: 6.71m RON 

vs saptamana anterioara: -35% 
vs aceeasi saptamana din 2017: +6%

Vorbim de cifre in regim asteptat.

     Top 3:  

Jumanji: Welcome to the Jungle (s3) 1.8m RON
The Commuter (s1) 973k RON
Insidious: The Last Key (s2) 846k RON


     Asa cum estimam saptamana trecuta The Commuter a fost cea mai populara alegere dintre premiere, dar Jumanji a ramas numarul 1 la general si a ajuns la 8.1m RON, cifre de invidiat in Romania. De notat si ca un horror prinde podiumul.

     Ce lansari avem in w-end? 

Darkest Hour. Churchill biopic, Gary Oldman, castigator de GG.
Den of Thieves. Action thriller cu bad guys. Gerard Butler, 50 Cent.
Pororoca. Drama romaneasca despre o familie care traieste cosmarul disparitiei unui copil.
Daddy Cool. Coemdie frantuzeasca comerciala dupa afis.



     
     Dintre premiere Den of Thieves va fi primul, dar in ierarhia saptamanii viitoare lupta pentru locul intai se va da tot intre Jumanji si The Commuter. Estimarea mea e ca The Commuter va avea castig de cauza.


SHARE:

luni, 15 ianuarie 2018

Ido Portal


     Luat pe bucati, discursul sau nu e ceva original. De la invataturile calugarilor tibetani si pana la interpretarile unor experimente recente in neurostiinte, Ido Portal le esentializeaza, le articuleaza si le aplica, insa, pe el insusi si pe conceptul foarte larg de miscare cu care ii place sa se identifice. Si brusc lucrurile devin fascinante.


     Biografia lui e prima care atrage atentia. Nascut in Haifa, Israel, Ido a crescut cu capoeira - afro-brazilianul jumatate dans, jumatate arte martiale. Apoi a fost nomad in cautarea tuturor experientelor posibile ale miscarii. Utilitara sau artistica deopotriva. Iar rezultatul - el insusi - e mereu in schimbare. La nivel de tehnici si de filozofie de viata. Energia cu care vorbeste, felul in care se misca si propunerile cu care vine sunt pur si simplu contagioase.


SHARE:

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Praga, de trei ori


     Am fost la Praga de trei ori ca turist. Prima oara in vara lui 2004, ultima oara de Craciun in 2009. In 2004 Praga era un oras cu zone turistice aerisite, pe alocuri chiar pustiu. Tin minte ca pe dealul Petrin si imprejurimi abia daca ne-am intersectat cu alti cativa turisti. Preturile erau digerabile chiar si pentru noi, studenti romani plecati pe coclauri cu un bilet interrail in buzunar. In 2009 se aglomerase deja, preturile devenisera pe alocuri piperate si aproape totul capatase aerul acela iritant turistic. Aud ca astazi e si mai rau, cu toate astea Praga merita vazuta. 

     E genul de oras muzeu-in-aer-liber in care se amesteca fara sa se jeneze arhitectura renascentista, cea gotica si art noveau. Daca iesi un pic din zonele turistice vezi si cladiri moderne, dar si blocuri comuniste - denumite panelaky. Daca te intorci in punctul 0 al orasului, vezi poate cea mai frumoasa piata din lume - Starometske Namesti. Tot la superlative intra pentru mine si Hrad-ul (Castelul), Karluv Most (Podul lui Carol) sau Loreta. De sus, Praga poate fi vazuta din mai multe turnuri, cel mai nou fiind cel al televiziunii, care e situat inafara circuitelor turistice clasice.

                     

   
     Metroul e comod, rapid si te duce peste tot. Statiile cehilor sunt ingropate de doua ori mai adanc decat ale noatre din cauza solului nisipos pe care l-au avut la dispozitie. Tot cu metroul se poate ajunge pana la Vysehrad. Capitala uitata, cu o catedrala pe masura – nu e de ocolit nici pe noapte – si un loc in care cehii se reculeg in cimitirul lor national.

                            

     Ultima mentiune legata de locurile de vizitat e Muzeul Comunismului. E asezat al naibii de simpatic, deasupra unui Mc Donald's si fata in fata cu intrarea intr-un cazinou. Praga merge musai cu o portie serioasa de lectura. Literatura si istorie, de si despre Kafka si Golem, Anne Frank sau mai recentul David Cerny. Despre praghezi... se uitau urat la turisti inca din 2009, au un umor macabru, dar iubesc foarte tare cainii.


     Daca va mirati ca n-am scris nimic despre mancare, nu e din cauza ca as fi amnezic. Mai degraba in vremurile alea nu-mi permiteam sa mananc cine stie ce si cine stie unde. Tin minte o rata tare buna mancata la Vysehrad, total splurge, dar cam atat. Daca va mirati ca n-am scris nimic despre bere, e din cauza ca nu sunt bautor de bere deci n-as putea scrie nicio silaba in cunostiinta de cauza. Ceea ce nu-mi sta in caracter. Va garantez insa ca in Praga veti gasi la tot pasul absint, lucru care in miezul iernii s-a dovedit extrem de util.



SHARE:

joi, 11 ianuarie 2018

Box office Romania: 1-7 ianuarie 2018


     Prima saptamana din an e una din cele mai banoase. Cum a fost in 2018?

     Total: 10.3m RON  

vs. prima saptamana din 2017: +3% 
vs. saptamana precedenta: +26%

     Top 3: 

     Jumanji: Welcome to the Jungle (s2) 4.1m RON
     Star Wars: The Last Jedi (s4) 1.0m RON
     Ferdinand (s3) 971k RON


Noul Jumanji isi face de cap la box office-ul romanesc. A ajuns in doua saptamani la 6.3m RON. Va fi cu siguranta in top 5 incasari pe 2018, daca nu cumva chiar in top 3.

Star Wars: The Last Jedi a adunat inca un milion RON si s-a dus la incasari totale de 7.9m RON. Va depasi saptamana viitoare Thor: Ragnarok-ul si va fi al treilea cel mai bun incasator lansat in 2017.

Ce se lanseaza in week-end?


  • Downsizing de Alexander Payne, cu Matt Damon. Cred cel mai jucaus Payne ever 
  • The Commuter cu Liam Neeson, unul din rasfatatii traditionali ai lunii ianuarie
  • The Disaster Artist cu si de James Franco, recent recompensat cu un Glob de Aur
  • Happy End de Michael Haneke, cu Isabelle Huppert, criza refugiatilor in fundal

In termeni de incasari - Commuter va avea castig de cauza intre noutati, dar tot Jumanji va fi lider in saptamana.



SHARE:

miercuri, 10 ianuarie 2018

Abstract: Art of Design

   
     Un echivalent pentru Chef's Table (despre care cel mai recent am scris aici) in lumea mult mai diversa a designului - ilustratie, scenografie, arhitectura si tot asa.



     Fiecare episod e centrat pe cate un personaj si pe impactul pe care acesta l-a avut in design. Unele episoade vin mai sus - pentru mine cele mai interesante au fost cele cu Bjarke Ingels si Paula Scher, altele mai jos - Tinker Hatfield si Ralph Gilles in cazul meu.

     Dar e mereu interesant sa vezi cum isi autoconstruiesc acesti oameni propria poveste de viata, felul in care au ajuns la design si cum lucreaza, ce i-a motivat si cum au reusit. Toti nu s-au potrivit si nu s-au lasat potriviti in sistem. Si asta indiferent daca au avut sau nu suport in familie. Au dezvoltat, la inceput intuitiv, propriul lor fel de a face lucrurile. Le-a fost recunoscut talentul si, in timp, au ajuns la o conceptie proprie pe care o transmit cumva mai departe.


     Abstract: Art of Design e un must see.
SHARE:
© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig