Cand vezi documentare ca cel de fata ajungi inevitabil sa te gandesti ca orice fictiune e depasita si fara sens. Poti lua o frantura din Last Days in Vietnam, un singur unghi subiectiv, si dezvolta o poveste cu cap si coada, emotie si sens deopotriva.
Politica americana, desi nu e pusa in centrul documentarului, e prezentata intre nestiinta si neputinta: baietii de la Washington habar n-aveau realitatile din teren, ambasadorul, de capul lui sau instruit de mai sus, a pus prea tarziu in aplicare planurile de evacuare... Deci top bottom a fost un dezastru in toata regula. Dar perspectiva opusa, bottom top-ul, e plina de eroi deopotriva americani si vietnamezi, iar marturiile lor sustinute incredibil de filmarile de atunci si acolo ale unei echipe NBC, emotionante pana la lacrimi.
E, pe la o ora din documentar, un vietnamez care povesteste cum tac-su, pilot in armata sudului, vine cu ditamai elicopterul, isi ia familia - nevasta-sa in brate cu fii-sa de 1 an si zboara in orb deasupra marii cautand un vapor care sa-i poata scapa de sosirea inevitabila a nordistilor. Pentru ca USS Kirk nu e suficient de mare ca sa poata ateriza, unul cate unul vietnamezii se arunca din elicopter in mare de unde sunt pescuiti de o barca pneumatica. Tatal pilot reuseste prin niste manevre a la Houdini sa se arunce si el in apa inainte ca elicopterul sa fie inghitit de valuri.
Un absolut must see in vremurile astea tulburi.
