Acum vreun an Tudor imi aducea aminte nostalgic de vremurile cand un bilet interrail si o luna de vacanta erau combinatia perfecta. Cateva luni m-a tot ros gandul, apoi am facut niste cautari, iar in toamna deja pusesem la cale traseul. Pe care nu l-am urmat decat la finalul primaverii urmatoare, adica tocmai saptamana ce-a trecut: Bucuresti-Viena-Zurich-Berlin-Budapesta-Bucuresti. Toate linkurile in trenuri de noapte, noapte dupa noapte. Planul pe hartie: te sui seara in tren, dormi in tren, te trezesti in alta tara/alt oras, lasi bagajul la locker, bagi un mic dejun, umbli toata ziua, seara te sui iar in tren. Repeat x 5. Fix ca la 20.
Executia a mers ca la carte. De fapt asta a fost si singura dezamagire a calatoriei. Europa e atat de bine organizata, de punctuala, de corecta si de linistita incat am facut fix ce ne-am propus. Fara surprize, fara nimic iesit din comun sau neasteptat, doar cu un telefon mobil in buzunar. Ceea ce nu e rau in sine, dar parca un pic de necunoscut, un pic de aventura ar fi mers. Pentru asta ramane America de Sud. Merge cineva sa-l cunoastem pe Mujica?
Cele mai proaste trenuri au fost ale CFR-ului. De la personal mai putin politicos si pana la “ploua” in tren. Plus durate de calatorie extra. Cand mergi cu Tudor stii ca intre Brasov si Sighisoara pe 120 de km vei face 3 ore+. Cel mai bine a fost pe Zurich-Berlin, unde am facut un dus rapid si am primit mic dejun. Am ales varianta la pachet. A fost rasfatul de la jumatatea calatoriei. Daca vreodata va ganditi la trenuri de noapte, conteaza sa luati biletul devreme ca sa gasiti locurile in combinatia dorita. Cel mai rau pentru noi a fost Berlin-Budapesta unde, pe o calatorie de 13 ore, nu am mai gasit nimic la cuseta. Planuisem sa dorm pe jos, chestie care se practica, dar nu a mai venit nimeni in compartimentul nostru asa ca fiecare a avut loc sa se intinda.
Pentru ca nu voiam sa ajungem sa facem chestii ultraturistice si superaglomerate am cautat o vreme care sa fie conceptul calatoriei noastre. Traseul era prea misto ca sa facem random stuff. A rezultat: street art + waterfront + bucatarie traditionala. Adica am vazut cele mai bune executii de street art, locurile unde orasul intalneste apa si am mancat cate ceva pe traditional.
Pe street art Viena, cu tot ce inseamna Donau Kanal, a deschis promitator cu “taticul” psihanalizei la loc de frunte. Si prin oras am dat, absolut intamplator, peste cateva executii faine. De exemplu un Falco sau copilul care decojeste orasul deasupra unui loc de joaca. Zurich ar fi putut concura lejer la orasul cu cele mai scumpe masini, dar ce sa faci, nu asta era jocul, noi eram chititi pe street art. Iar pe street art a fost subtirel. Am mers pana la Rotte Fabrik si am gasit acolo cateva mostre printre care o suricata pe care am botezat-o pe loc “zuricata” (Zurich+suricata, v-ati prins, da?), dar cam atat. Si inca ceva: e plin de graffiti-uri cu fcz, horror, un soi de fcsb de pe Dambovita. Berlin a fost hitul asteptat. Cand ai istoria Zidului in spate si East Side Gallery-ul de aratat lumii, n-are cum sa nu iasa bine. Angoase politice si vise populare. Sigur ar mai fi fost multe de vazut off the beaten track, n-a fost timp, dar oricum Berlin si-a asigurat un fb. Ultimul stop a fost si cel mai surprinzator. La Budapesta am descoperit foarte multe executii, nu asociam orasul cu street art-ul, si cateva dintre ele sunt absolut mesmerizante. De exemplu tributul pentru Match of the Century, victoria ungurilor la fotbal in fata englezilor pe Wembley in 1953 cu 6 la 3. Dimensiune, stiluri si persective, woow! Castigatorul pentru mine la street art: Budapesta. Runner up: Berlin. Podium meritoriu: Viena. Zurich, DNQ.
Waterfronts. Dunarea la Viena pare no fun, regularizata, dar fix Donau Kanal unde e tot street art-ul e un soi de brat al ei lasat semi-liber. Pe mal inca se lucreaza, dar e cu oameni care plimba cainii, alearga, stau la terase, se dau cu bicla. E bine de tot. Zurich-ul castiga insa categoria de departe. Lacul e urias si iti spala imediat creierii. Se poate sta la plaja, se poate face baie, tovarasii au cu ce deci detin barcute de diferite dimensiuni, oamenii fac picnicuri, hranesc lebede si rate, ba chiar niste pakistanezi jucau un meci de cricket. Berlinul vine cu Spree si iarasi cu incarcatura istorica. Mai in zilele noastre vorbim de terase si boteluri. Poate si din cauza vremii nesuferite, l-as pune pe ultimul loc la aceasta categorie. In schimb Dunarea la Budapesta e spectaculoasa. Podurile, perspectivele de pe un mal pe celalalt, restaurantele pe apa… Dupa Zurich, Budapesta are locul 2 asigurat. Viena pe 3, Berlin, la distanta mica, pe ultimul loc.
Despre mancare traditionala, costuri, concursul de vederi si alte intamplari, in partea a 2-a.
