Steet art, waterfront si bucatarie locala intr-un circuit ca la 20 de ani

 

     Acum vreun an Tudor imi aducea aminte nostalgic de vremurile cand un bilet interrail si o luna de vacanta erau combinatia perfecta. Cateva luni m-a tot ros gandul, apoi am facut niste cautari, iar in toamna deja pusesem la cale traseul. Pe care nu l-am urmat decat la finalul primaverii urmatoare, adica tocmai saptamana ce-a trecut: Bucuresti-Viena-Zurich-Berlin-Budapesta-Bucuresti. Toate linkurile in trenuri de noapte, noapte dupa noapte. Planul pe hartie: te sui seara in tren, dormi in tren, te trezesti in alta tara/alt oras, lasi bagajul la locker, bagi un mic dejun, umbli toata ziua, seara te sui iar in tren. Repeat x 5. Fix ca la 20.

     Executia a mers ca la carte. De fapt asta a fost si singura dezamagire a calatoriei. Europa e atat de bine organizata, de punctuala, de corecta si de linistita incat am facut fix ce ne-am propus. Fara surprize, fara nimic iesit din comun sau neasteptat, doar cu un telefon mobil in buzunar. Ceea ce nu e rau in sine, dar parca un pic de necunoscut, un pic de aventura ar fi mers. Pentru asta ramane America de Sud. Merge cineva sa-l cunoastem pe Mujica?

     Cele mai proaste trenuri au fost ale CFR-ului. De la personal mai putin politicos si pana la “ploua” in tren. Plus durate de calatorie extra. Cand mergi cu Tudor stii ca intre Brasov si Sighisoara pe 120 de km vei face 3 ore+. Cel mai bine a fost pe Zurich-Berlin, unde am facut un dus rapid si am primit mic dejun. Am ales varianta la pachet. A fost rasfatul de la jumatatea calatoriei. Daca vreodata va ganditi la trenuri de noapte, conteaza sa luati biletul devreme ca sa gasiti locurile in combinatia dorita. Cel mai rau pentru noi a fost Berlin-Budapesta unde, pe o calatorie de 13 ore, nu am mai gasit nimic la cuseta. Planuisem sa dorm pe jos, chestie care se practica, dar nu a mai venit nimeni in compartimentul nostru asa ca fiecare a avut loc sa se intinda. 

     Pentru ca nu voiam sa ajungem sa facem chestii ultraturistice si superaglomerate am cautat o vreme care sa fie conceptul calatoriei noastre. Traseul era prea misto ca sa facem random stuff. A rezultat: street art + waterfront + bucatarie traditionala. Adica am vazut cele mai bune executii de street art, locurile unde orasul intalneste apa si am mancat cate ceva pe traditional.

     Pe street art Viena, cu tot ce inseamna Donau Kanal,  a deschis promitator cu “taticul” psihanalizei la loc de frunte. Si prin oras am dat, absolut intamplator, peste cateva executii faine. De exemplu un Falco sau copilul care decojeste orasul deasupra unui loc de joaca. Zurich ar fi putut concura lejer la orasul cu cele mai scumpe masini, dar ce sa faci, nu asta era jocul, noi eram chititi pe street art. Iar pe street art a fost subtirel. Am mers pana la Rotte Fabrik si am gasit acolo cateva mostre printre care o suricata pe care am botezat-o pe loc “zuricata” (Zurich+suricata, v-ati prins, da?), dar cam atat. Si inca ceva: e plin de graffiti-uri cu fcz, horror, un soi de fcsb de pe Dambovita. Berlin a fost hitul asteptat. Cand ai istoria Zidului in spate si East Side Gallery-ul de aratat lumii, n-are cum sa nu iasa bine. Angoase politice si vise populare. Sigur ar mai fi fost multe de vazut off the beaten track, n-a fost timp, dar oricum Berlin si-a asigurat un fb. Ultimul stop a fost si cel mai surprinzator. La Budapesta am descoperit foarte multe executii, nu asociam orasul cu street art-ul, si cateva dintre ele sunt absolut mesmerizante. De exemplu tributul pentru Match of the Century, victoria ungurilor la fotbal in fata englezilor pe Wembley in 1953 cu 6 la 3. Dimensiune, stiluri si persective, woow! Castigatorul pentru mine la street art: Budapesta. Runner up: Berlin. Podium meritoriu: Viena. Zurich, DNQ.

     Waterfronts. Dunarea la Viena pare no fun, regularizata, dar fix Donau Kanal unde e tot street art-ul e un soi de brat al ei lasat semi-liber. Pe mal inca se lucreaza, dar e cu oameni care plimba cainii, alearga, stau la terase, se dau cu bicla. E bine de tot. Zurich-ul castiga insa categoria de departe. Lacul e urias si iti spala imediat creierii. Se poate sta la plaja, se poate face baie, tovarasii au cu ce deci detin barcute de diferite dimensiuni, oamenii fac picnicuri, hranesc lebede si rate, ba chiar niste pakistanezi jucau un meci de cricket. Berlinul vine cu Spree si iarasi cu incarcatura istorica. Mai in zilele noastre vorbim de terase si boteluri. Poate si din cauza vremii nesuferite, l-as pune pe ultimul loc la aceasta categorie. In schimb Dunarea la Budapesta e spectaculoasa. Podurile, perspectivele de pe un mal pe celalalt, restaurantele pe apa… Dupa Zurich, Budapesta are locul 2 asigurat. Viena pe 3, Berlin, la distanta mica, pe ultimul loc. 

     Despre mancare traditionala, costuri, concursul de vederi si alte intamplari, in partea a 2-a.

    

Catania, Taormina, Siracusa

 

     Initial am vrut sa facem o porceala de concediu si sa unim Pastele cu 1 mai pentru doua saptamani in State. Cu Trump facand porcarii, nici nu-mi pare rau ca ne-am razgandit. Apoi am vrut plimbarea cu balonul de la Cappadocia. Practic 2 trenuri si 1 masina pentru 50 de minute in balon de la 5 a.m. Asta daca sunt conditii meteo ok. Razgandit iarasi. Cam in acelasi timp am aflat ca americanii vin in Sicilia, la Palermo. Gasit Catania cu Ryanair, zis si facut rezervari. Italia e intotdeauna o idee buna si ne vedem cu americanii!

     Ryanair brici. Si la dus, si la intors. Si prima vedere a Etnei. Din avion, invaluit in nori, pe un cer laptos. Au urmat multe altele. Cele mai spectaculoase - noaptea cand a scuiat niste lava, din parcul Bellini de dimineata, cand l-am prins pe senin, din piata Carlo Alberto unde se vede printre marfurile care se vand/cumpara (de la sepie la carcase si de la portocale siciliene la haine contrafacute), de la aeroport si din avionul de intoarcere. Am simtit o atractie speciala si am promis ca ma voi intoarce si voi urca pentru ca sa ne cunoastem cum trebuie. E ceva foarte profund in legatura care exista intre oamenii locului si Munte. Nu vorbesc de branding-ul local, ala e peste tot evident. Viata cu totul e legata de Munte. Roca vulcanica e folosita la toate constructiile, solul da un gust aparte legumelor si vinului, clima sufera modulatii specifice. In putine locuri simti asa clar legatura pe care inca o avem cu natura.

     De cum ajungem ne interesam de un supermarket deschis in a doua zi de Paste. Miracol! La 15 minute de mers de casa exista unul. Pana la el vedem “greaua mostenire” lasata de burghezia cataneza. Aici a fost odata multa bogatie, lucrurile sunt cumva decazute acum, dar tot mai vezi urme…

     Prima zi, de Catania. Catedrala cu moastele Sf. Agata cu una bucata pisica eleganta din sutele de feline pe care le vezi prin tot orasul, terasa muzeului bisericesc cu dubla vedere - catre Etna si catre mare, via Etna - artera comerciala principala (3km, ai putea sa o alergi dus-intors bine mersi) si parcul Bellini. Completate, clasic,  cu paste si gelato de la Don Pepinu. Americanii o ard pe botique hotel, asa ca seara mergem in vizita de poze. 20k pasi.

   Ziua 2. Taormina. Cu tren si un taxi care ne ridica in 5 minute de la nivelul marii pana sus. Apoi o passeggiata  cu crostetat intre biserici si magazine si pranz lent la terasa. Coborarea inapoi spre mare se face cu telecabina, iar odata ajunsi jos serpuim pe plaja catre Isola Bella. Apa nu e calda, dar nici rece, asa ca ne descaltam, ne suflecam pantalonii si facem traversarea. Americanii mai vor o runda de shopping, noi ne intoarcem spre Catania. 22k de pasi.

     Ziua 3. O luam in sens opus, trenul pana la Siracusa face tot felul de bucle neasteptate permitandu-ne niste fotografii faine, si are capatul in orasul lui Arhimede. Isola di Ortigia e curata, ingrijita, vedem catedrala orasului si mergem sa facem broscute la apa turcoaz. Mai picura, mai iese soarele. Alegem sa mancam a mano, iar arancini si cannoli sunt pe lista mea. Pe final Mara si cu mine mergem la Muzeul Iluziilor unde eu ma fac mic, iar ea se face mare. 16k pasi.

     Dimineata urmatoare impachetam pe ffwd. Italia se pregateste sa-l inmormanteze pe Papa Francisc, iar titlul la fotbal e pe muchie intre Inter si Napoli. Noi luam o masina, avionul si alta masina. Suntem acasa. Dar cu simturile inca activate de Sicilia.