Initial am vrut sa facem o porceala de concediu si sa unim Pastele cu 1 mai pentru doua saptamani in State. Cu Trump facand porcarii, nici nu-mi pare rau ca ne-am razgandit. Apoi am vrut plimbarea cu balonul de la Cappadocia. Practic 2 trenuri si 1 masina pentru 50 de minute in balon de la 5 a.m. Asta daca sunt conditii meteo ok. Razgandit iarasi. Cam in acelasi timp am aflat ca americanii vin in Sicilia, la Palermo. Gasit Catania cu Ryanair, zis si facut rezervari. Italia e intotdeauna o idee buna si ne vedem cu americanii!
Ryanair brici. Si la dus, si la intors. Si prima vedere a Etnei. Din avion, invaluit in nori, pe un cer laptos. Au urmat multe altele. Cele mai spectaculoase - noaptea cand a scuiat niste lava, din parcul Bellini de dimineata, cand l-am prins pe senin, din piata Carlo Alberto unde se vede printre marfurile care se vand/cumpara (de la sepie la carcase si de la portocale siciliene la haine contrafacute), de la aeroport si din avionul de intoarcere. Am simtit o atractie speciala si am promis ca ma voi intoarce si voi urca pentru ca sa ne cunoastem cum trebuie. E ceva foarte profund in legatura care exista intre oamenii locului si Munte. Nu vorbesc de branding-ul local, ala e peste tot evident. Viata cu totul e legata de Munte. Roca vulcanica e folosita la toate constructiile, solul da un gust aparte legumelor si vinului, clima sufera modulatii specifice. In putine locuri simti asa clar legatura pe care inca o avem cu natura.
De cum ajungem ne interesam de un supermarket deschis in a doua zi de Paste. Miracol! La 15 minute de mers de casa exista unul. Pana la el vedem “greaua mostenire” lasata de burghezia cataneza. Aici a fost odata multa bogatie, lucrurile sunt cumva decazute acum, dar tot mai vezi urme…
Prima zi, de Catania. Catedrala cu moastele Sf. Agata cu una bucata pisica eleganta din sutele de feline pe care le vezi prin tot orasul, terasa muzeului bisericesc cu dubla vedere - catre Etna si catre mare, via Etna - artera comerciala principala (3km, ai putea sa o alergi dus-intors bine mersi) si parcul Bellini. Completate, clasic, cu paste si gelato de la Don Pepinu. Americanii o ard pe botique hotel, asa ca seara mergem in vizita de poze. 20k pasi.
Ziua 2. Taormina. Cu tren si un taxi care ne ridica in 5 minute de la nivelul marii pana sus. Apoi o passeggiata cu crostetat intre biserici si magazine si pranz lent la terasa. Coborarea inapoi spre mare se face cu telecabina, iar odata ajunsi jos serpuim pe plaja catre Isola Bella. Apa nu e calda, dar nici rece, asa ca ne descaltam, ne suflecam pantalonii si facem traversarea. Americanii mai vor o runda de shopping, noi ne intoarcem spre Catania. 22k de pasi.
Ziua 3. O luam in sens opus, trenul pana la Siracusa face tot felul de bucle neasteptate permitandu-ne niste fotografii faine, si are capatul in orasul lui Arhimede. Isola di Ortigia e curata, ingrijita, vedem catedrala orasului si mergem sa facem broscute la apa turcoaz. Mai picura, mai iese soarele. Alegem sa mancam a mano, iar arancini si cannoli sunt pe lista mea. Pe final Mara si cu mine mergem la Muzeul Iluziilor unde eu ma fac mic, iar ea se face mare. 16k pasi.
Dimineata urmatoare impachetam pe ffwd. Italia se pregateste sa-l inmormanteze pe Papa Francisc, iar titlul la fotbal e pe muchie intre Inter si Napoli. Noi luam o masina, avionul si alta masina. Suntem acasa. Dar cu simturile inca activate de Sicilia.
