Vara trecuta spatele meu era suparat, asa ca turul de Romania a fost scurtat. Ramasi cu o datorie fata de Oradea, despre care am tot auzit de bine, am recuperat cu un weekend prelungit acum.
In disputa despre pachetul de rebranding (logo, slogan, fonturi) am fost de partea detractorilor. Fara sa avem pretentia ca suntem oameni de mk: inima e rasuflata, coroanele nu se leaga prea bine la istoria locului, sa combini franceza cu engleza… mneah! Inapoi la oile noastre.
Anulare de zbor animawings (fuck you, animawings!), switchuit pentru un Tarom, ATR, Mara not happy cu sauna din avion. La intoarcere cu HiSky all good. Review-urile de la Baile Felix nu erau cele mai fericite, asa ca am ramas strict in oras.
Oradea se poate face lejer la pas, cam tot ce vrei sa vezi/pozezi/testezi e intr-un cerc cu raza de 12 minute de mers pe jos. Totusi caldura mare si printesa cu pretentii ne-au facut sa apelam si la patru roti. Boltistii sunt cam neciopliti: asculta muzica prea tare, trag de volan de zici ca se cred la Bucuresti, desi orasul e linistit, sunt curiosi de unde venim si de ce (ok), dar vin si cu inputuri personale de care nu e nevoie. S-a investit mult in infrastructura rutiera din Oradea, ceea ce e bine, dar e si rau. La dimensiunile si geografia Oradiei ar fi fost asa fain un centru mai prietenos cu mediul.
Mi-au placut mult promenada pe Crisul Repede, tot centrul renovat si dichisit, casa Darvas La Roche interior si exterior - o experienta care ar primi 3 stele in ghidul Michelin. Am urcat in Turnul Primariei - sunt 55m si de sus ai o panorama buna asupra centrului. Am prins in fotografie un pescar solitar in mijlocul raului, ceva suprarealist…
Am fost dat pe spate de street art-urile in cheie art nouveau, de la baloanele cu vise de langa parcul in care se gaseste un teren de baschet omologat de FIBA (da! la Oradea oamenii sunt fierti pe baschet!), la aleea lui Roxie conceputa in 2022 si care inca rezista sau - la piece de la resistance - Anotimpurile.
In Cetatate am prins un festival cu muzica ungureasca si tonete cu mancare si bautura. Tornada de cartofi (un fel de cartof pe batz), kurtoskalacs si socata. A fost singurul moment cand Oradea a fost aglomerata si agitata.
Am mai ajuns la zoo (din motive usor de ghicit), am vazut expusa o instalatie despre suferinta oamenilor in timpul comunismului, am ajuns pe strada Sirul Canonicilor si la ansamblul de vizavi cu palat, catedrala si gradini (romano-catolice), am dat peste statuia lui Emanoil Gojdu, am fotografiat locomotiva iconica a orasului, am traversat Podul Intelectualilor si inca multe altele.
Pentru speciala de goodye las un mic numar de magie creat de lumina si reflectie.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu