O sa scriu o postare mai lunguta despre cum a fost TIFF.24 pentru mine si ce am vazut pe aici, dar inainte de asta nu ma pot abtine sa nu scriu cateva cuvinte despre expozitia PLECAT. Am citit in diagonala despre ea in drum spre festival, dar pentru ca m-au impresionat textele Elenei Stancu si fotografiile lui Cosmin Bumbut de la precedentul lor proiect masiv - am scris despre el aici - mi-am pus pe lista sa ajung sa o vad. Am prins-o pe ultima ora in care era disponibila la Cluj, duminica de la 17 la 18, cu alti multi oameni la un loc, tineri si batrani, parinti cu bebelusi in manduca, adolescenti tinanadu-se de mana, hipsteri de festival, localnici si venetici deopotriva.
Cum e sa lipseasca 3 din 10 oameni din tara asta? Cum e sa lipseasca 3 din 10 oameni din tara asta si tu sa nu realizezi lucrul asta? E ca un razboi invizibil si permanent de 36 de ani incoace. Cum e sa realizezi lucrul asta vazand cateva crampeie din vietile lor culese la firul ierbii? Doare si iti spui lucruri...
Omul-invizibil... metafora care incapsuleaza aceasta realitate
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu