Cred ca erau doar doua filme pana acum -
La Vita e Bella si
Nuovo Cinema Paradiso - la care ma busea plansul la final. Acum am un treilea. Realizarea
Isabelei Coixet e pe cat de simpla, pe atat de dureroasa. Fiecare cuvant din marturisirea personajului principal care afla ca sufera de o boala incurabila te linisteste intr-un mod paradoxal, iar intregul ei plan in sistem
low key bucket list nu lasa loc pentru revolta sau intrebari. A curs interminabil cu premii in festivaluri. 100% Meritate.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu