La Bucuresti pe pista de decolare sunt -10 grade in termometru. La aterizare in Valencia sunt 15 cu plus. Fara comentarii.
Primele poze, desi n-am venit cu trenul, le dau la Estacion del Norte. Construita pe la 1910, are o cupola imensa menita sa impresioneze, iar interiorul e lucrat hipermigalos. La fel de aranjata e si pe exterior. Pe anumite rute se practica inca o scanare a bagajelor - semn ca Atocha nu a disparut din constiinta spaniolilor.
Femeile din Valencia nu ies cu nimic in evidenta. Oricat incearca sa compenseze vestimentar, raman banale. Nu-ti spun nimic.
Dupa Japonia, Spania e pe primul loc la decibeli. Aici toata lumea vorbeste cu toata lumea, conversatiile se fac cu volumul dat la maxim si nici cu muzica sau claxoanele nu se jeneaza.
Nelipsitii cersetori ma scutesc de indoieli in privinta nationalitatii lor. Mesajele de pe cartoane sunt in spaniola, alte 2 limbi de circulatie internationala si in romana: Mor de foame. Ajutor. Sau poate sunt atatia romani incat renteaza sa afisezi mesajul in romana - ca a 4-a limba vorbita in oras.
Valencia de Craciun: palmieri plini cu beculete, targuri in pietele principale - fara stralucirea celor din Germania sau Austria. Fara vin fiert, fara zapada, dar la 12 noaptea cu 13 grade, adica fara fular sau caciula.
Centrul orasului: biserici, catedrala, palate, piete, fantani, parcuri, baroc, gotic, modern, ingrijit, portocale, vitralii si multe graffiti-uri. La ei treaba e deja main stream si e folosita la greu in scopuri comerciale. Ornamente, mozaicuri, potirul lui Hristos - Mishu nu crede ca e pe bune fiindca Isus nu ar fi vrut sa bea dintr-un pahar de aur...
Loc special: Mercado Central - unde negustoria supravietuieste ca acum 4 secole. Pe vremea aia familiile sarace isi abandonau copiii aici punandu-i sa se uite la cocosul de pe acoperis. Parintii se faceau nevazuti, iar proaspetii orfani isi gaseau de lucru in piata unde ajungeau sa si traiasca.
Weather report: Innorat. Picura. 3 euro o umbrela. Sta ploaia. Se insenineaza. Vantul impinge norii ca niste barcute de hartie alba pe cer. Straluceste soarele. Se aduna iarasi barcutele. Porneste ploaia. Deschizi umbrela. Sta ploaia. Inchizi umbrela. Iarasi soare.
Cel mai interesant loc: Ciudad de las Artes y las Ciencias. Te trezesti intr-un film sf. Alb/albastru deschis, o pelicula fina de apa, forme futuristice, multa sticla. Majoritatea cladirilor poarta marca Santiago Calatrava. Intr-un capat se afla Oceanograful - un complex imens de acvarii + un delfinariu. Alta cladire e Emisfericul in care se proiecteaza filme la 180 grade - un soi de roller coaster vizual augmentat de casca stil Enterprise pe care o porti in timpul vizionarii.
O chestie speciala: Casa Pisicii. Pe fatada unei case obisnuite un artist a desenat o alta fatada, mai mica, pentru casa unei pisici. Cu usa, ferestre, numar, o fantana si chiar si un mozaic.
Vorbesc si scriu in valenciana, limba obligatorie in scoala, arboreaza peste tot steagul lor, au televiziune locala, guvern regional care nu de putine ori se afla in dezacord cu cel de la Madrid, par mai degraba republicani decat monarhisti, dar il asculta pe rege de Craciun ca sa-l comenteze zile intregi dupa aceea... Asa ca mai des decat Feliz Navidad vezi si auzi Bon Natal.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu