vineri, 11 iunie 2010

Prin praf si vise cu Roxana Valea

   
     Roxana Valea, o romanca cu studii in Italia si job in Elvetia, s-a hotarat in 2003 ca viata traita intr-un job care iti achita facturile nu e suficienta pentru ea. Si a pornit, alaturi de doi britanici pe care nu-i cunostea, sa traverseze Africa de la nord la sud pe coasta de vest. Ruta lor suna cam asa: Maroc - Sahara de Vest - Mauritania - Senegal - Mali - Niger - Ciad - Camerun - Congo Brazzaville - Congo Kinshasa - Angola - Namibia.

     Nu stiu cat de exacta e cartea ei, cat de autentice sunt intamplarile pe care le povesteste. Pentru ca exista momente cand scriitura de calatorie aluneca intr-un condei de povestitor cu fantezie. Sau poate pur si simplu Africa e un continent fantastic. Tot ce pot sa spun e ca foarte rar am gasit volume de calatorii de peste 400 de pagini atat de ofertante. Cu atat mai putin unele scrise in limba romana. De fapt ce mi s-a intamplat e foarte special - m-am trezit ca aman lectura din cauza ca nu vreau sa se termine. Singurul punct slab sunt micile momente filosofice, dar dincolo de ele cartea e dedicata aventurilor prin care a trecut, locurilor pe care le-a vazut si oamenilor pe care i-a intalnit autoarea. Veti spune - ei, si? asta e tot? Da, pentru ca Roxana Valea a dat peste congolezi care studiasera la Stefan Gheorghiu si vorbeau romaneste in inima Africii, s-a suparat cu tovarasi  care au scos bazooka la ei in loc sa le dea o indicatie, a avut de furca cu dune care-si schimba forma peste noapte si in fata carora gps-ul e nefolositor, cu campuri minate si locuri unde localnicii se adunau sa vada pentru prima data Omul Alb. A indurat caldura, frig, ploi mitice, tantari, plosnite, viermi, scorpioni. A refuzat sa dea spaga si a stat pe drumuri blocate. A rezistat maintenant-ului african care inseamna de la cateva minute la cateva zile. A suferit de insolatie si deshidratare. A rabdat si umorul britanic - la inceput fara probleme, apoi din ce in ce mai greu. A cunoscut si bush taxi-urile. Si a mancat un trinughi de branza topita La vache qui rit - vechi de cine stie cand - cu placerea unei cine servite intr-un restaurant cu stele Michelin. Roxana Valea e foarte norocoasa. A vazut Africa.




SHARE:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig