marți, 30 noiembrie 2010
Serenissima
Despre Venetia inainte de a ajunge la Venetia
Mlastini luate cu asalt de refugiati de frica lui Alaric sau Atilla devenite imperiu maritim. Hoti ai ramasitelor sfantului Marc din Cairo intr-un vas ce transporta carne de porc. Melting pot cand nici nu se stia ce-i aia - armeni, turci, greci, germani si evrei, toti laolalta negustorind. Molimi care injumatateau populatia orasului. O galera construita pe zi. Decadenta si desfrau. Sfantul Graal turistic de azi. Dogi, politie secreta si curtezane, artisti cautand metamorfoza cu care sa dea lovitura. Bulevardul fara concurenta in lume, Grand Canal, asfalt inlocuit cu apa. Risc de aque alte. Promisiuni de fructe de mare si vin. 48 de ore va fi prea putin.
Primele impresii
Mega-foto-foame. Acque alte - cativa centimetri buni in fiecare dimineata si seara. Vaporetto, poduri, strazi inghesuite, harti indescifrabile. Scoglio la osterie, sticla pe Murano, Festa della Madonna della Salute in desfasurare.
Grand Canal
Cu Grand Canal nu se poate compara nici Champs Elysee-ul, nici Avenida de 9 Julio, nici vreun alt bulevard din lumea asta. Nici unul nu serpuieste atat de lin intr-o forma de S pe aproape 4 km precum o face Grand Canal. Toate ofera acelasi asfalt gri, prea putin in comparatie cu apa Venetiei care-si schimba culoarea functie de lumina si cladirile pe care le reflecta. Si ce cladiri mai reflecta! Biserici, palazzi, teatre, fondachi, monumente - dovezile unui imperiu maritim ce tinea Mediterana la picioare. Aglomeratia ramane aglomeratie in orele de varf, dar in loc de masini, ai parte de gondole, in loc de autobuze, ai vaporetto-uri si in loc de orice altceva, vezi ambarcatiuni nautice de toate formele si felurile. Inclusiv un feribot guliverian care trece cu hublourile la cativa metri de piata San Marco in circuitul sau intre Venetia si Corfu.
Piata San Marco
In noiembrie, dimineata devreme si seara tarziu, piata San Marco e acoperita de cativa centimetri de apa. E un fapt banal. Localnicii isi trag cizmele pana la genunchi si isi vad de ale lor - cara marfa catre magazine, se intalnesc cu amicii, ies la cafenea sa citeasca gazeta. Turistii, putini la numar (in sezon piata e un furnicar de nedescris), isi fac de lucru pe niste pontoane simpatice si vad Basilica San Marco, Palatul roz al Dogilor, coloanele "ghinioniste" ale Sfintilor Marc si Teodor, Turnul cu Ceas... Iar rasaritul si asfintitul unei zile senine scalda piata intr-o lumina pentru care fotografii raman recunoscatori.
Insula Murano
Mesteritul sticlei a inceput in Venetia in secolul 10. Treaba a devenit asa serioasa incat orice sticlar parasea orasul era declarat tradator si putea fi executat oriunde ar fi fost gasit. In secolul 13, din cauza riscului de incendiu asociat cu munca la cuptor, toate atelierele erau mutate pe o insula vecina: Murano, astazi la 40 de minute cu vaporasul pe ruta San Zaccaria-Colonna. Insula a devenit un loc in care turistii vin sa caste gura in fata unui cuptor, sa dea o tura prin muzeul local si sa achizitioneze sticla colorata sub toate formele - de la cercei la vaze si de la obiecte decorative la candelabre.
Ultimele fotografii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
©
Becerescu.ro. All rights reserved.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu