Ultima oara la Viena, acum patru ani, ne-a incalzit doar atmosfera targurilor de Craciun. La cazare n-am avut caldura. Acum, la jumatatea lui septembrie, am prins o toamna nespus de uracioasa. Fara strop de ploaie, dar prea intunecata pentru poze si suficient de rece cat sa vezi niste parinti exagerat de grijulii care-si tin copiii cu cizme si manusi.
Data trecuta am alergat ca niste turisti barbari (specie care devoreaza totul dintr-o destinatie fara sa se bucure in aceeasi masura de ea), acum stim ce vrem de la Viena. Mult Hundertwasser, inclusiv Fermwarme Wien. Plus o plimbare de voie prin gradinile Schonbrunn-ului si o portie clasica de gastronomie austriaca. Atat si nimic mai mult! Oricum multe lucruri sunt verboten...
Partea gastronomica
La aterizarea pe aeroportul international din Viena panouri publicitare gigantice, luminate de neoane in alb si verde, iti atrag atentia ca nu ai voie sa ratezi una din placerile gastronomiei locale: snitelul.
Acum patru ani am mancat la sus numitul Figlmuller. Am avut un noroc chior. Coada afara numara 10-12 persoane, dar toti erau in grupuri de trei-patru. Cand un chelner a iesit afara cautand doua persoane dornice sa incerce celebrul snitel al localului, a picat norocul pe noi. Intre timp Figlmuller a deschis un al doilea local, coada si aici, asa ca ideal sa-i vizitati cu o rezervare in prealabil. Inauntru, si acum vorbesc din amintirile de atunci, e hiperagitatie intr-un decor traditional, serviciul se intampla cu viteza luminii, iar un snitel are dimensiuni de pizza. Nu exagerez. Precizez ca e si foarte subtire. Daca nu reusiti sa-l dati gata, puteti lua ce v-a ramas la pachet. Nu e nicio rusine, ba chiar le veti gadila orgoliul gazdelor care se mandresc cu faptul ca isi satura clientii.
Daca vreti sa incercati ceva 100% traditional la Viena e musai sa cautati localuri din categoria beisl. Cuvantul e de origine idis si semnifica un loc in care localnicii fara pretentii serveau masa acum 200 de ani. Parte dintre ele au integrat influente ale bucatariilor vecine - italienesti, unguresti, cehesti - dar raman afaceri de familie cu meniuri gandite in linia traditiei. Noi ne-am nimerit pe langa Beim Czaak, un local ajuns din tata in fiu la a patra generatie de proprietari. Ne-am ales cu portii sanatoase. Un snitel garnisit pe dinauntru cu branza si ciuperci plus cartofi si salata. Si o portie de coaste afumate cu un sos de linte rosie si galusti. Delicios.
Daca beislurile rezista binisor in fata asaltului restarantelor cu specific de te miri unde, in strada lupta e si mai dura. Kebab-ul si noodelsii musca din cota de piata a carnatilor, iar inghetata din cea a patiseriilor autohtone. Amatorii de traditional pot servi un bratwurst cu mustar, fript chiar sub ochii lor, si paine cu seminte proaspat scoasa din cuptor.
La capitolul bautura luna septembrie aduce la Viena o specialitate de sezon. Uitati de bere, uitati de vin. Sau nu uitati de vin, doar serviti-l… mai devreme. Mergeti pe mana sturm-ului, echivalentul austriac pentru must. Adus de pe dealurile vecine unde se coc struguri albi si rosii, sturmul vienez variaza destul de mult in aciditate si volum de alcool functie de locul de unde va aprovizionati. Uneori e mai aproape de sprit, alteori de suc. De oriunde l-ati lua, un pahar de 250ml nu costa mai mult de 3 euro. Imparatul absolut al desertului ramane strudelul. E suficient sa-l privesti intr-o vitrina, sa-l adulmeci in aer imprejurul unei cafenele sau sa-i ghicesti paranormal prezenta intr-un meniu de restaurant. Restul se intampla de la sine.
Introducing Mr. Hundertwasser
Desenator, pictor, filozof, arhitect de duminica pentru rautaciosi. Hipiot, ecologist si revoltat pe vremea cand asta nu era trendy. Detestand deopotriva productia de masa a capitalistilor americani si tezele uniformizatoare despre om ale comunistilor rusi. Adeptul unei geometrii fluide, al dreptului inalienabil al omului de a construi - mai ales al celui fara diploma!, al ferestrei ce trebuie sa exprime personalitatea locatarului pentru lumea exterioara, al naturii care e musai sa fie imbratisata, al legaturii ce nu poate fi intrerupta cu pamantul. Iubitor de culoare si de individualitate. Nascut Friedrich Stowasser, autointitulat Friedensreisch Regentag Dunkelbunt Hundertwasser.
Copacii chiriasi
Hundertwasser aprecia conceptul acoperisului verde, ba chiar sustinea ca terasa trebuie lasata sa evolueze salbatic. Ba chiar aducea un concept si mai interesant: cel al copacului chirias. Printre avantajele evidente sunt o estetica vizibila pentru trecatorii din strada (nu vad terasa din strada!), izolarea fonica naturala si evidentul oxigen oferit lumii despre care Hundertwasser spunea ca reprezinta plata chiriei pe care o face copacul. Hundertwasser facea primul exercitiu de acest tip la Milano, prin 1972, cand inchiria spatiu pentru 12 copaci pe Via Manzoni. Au urmat apoi proiecte similare in Germania si Austria, iar copacul chirias a devenit parte din mai toate proiectele sale arhitecturale. In viziunea lui verticala trebuia sa apartina omului, iar orizontala naturii.
Speciala de goodbye
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu