O intalnire cinematografica dintre cele mai fericite - asta ar fi rezumatul pe care il pot imagina pentru Beasts of the Southern Wild. O intalnire intre Lucy Alibar, autoarea unei piese intr-un singur act inspirata de relatiei ei cu propriul tata, Benh Zeitlin, un spirit proaspat si inovator, banii oferiti de Cinereach, organizatie nonprofit, si spiritul independent al Sundance-ului.
La final o poveste fantastica despre maturizare spusa din inima unei comunitati marginale a statului Louisiana. Poate la prima strigare nu suna la fel de impresionant pe cat se simte, dar filmul exista atat de inauntrul locului si oamenilor despre care vorbeste incat se transforma cu lejeritate in cateva secvente intr-un studiu etnografic. Dincolo de acestea, Zeitlin, un debutant plin de tupeu in felul in care se joaca cu imaginile tulburatoare si sunetul dincolo de orice inchipuire, construieste intr-un amestec de realitate si inchipuire, de metafore, vorbe de duh si fenomene naturale extreme, un discurs, pe alocuri aspru, pe alocuri sensibil, despre comunicare si generatia urmatoare. Undeva in strafunduri, subtil sau poate doar imaginat de mine, atinge si teme sociale si de mediu. E 0% demonstrativ, 100% natural. Mi-e greu sa mi-i imaginez insa pe batraneii albi ai Academiei votand BotSW drept cel mai bun film la gala Oscarurilor, desi filmul are calibrul necesar.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu