Citesc foarte rar poezie si nici nu-mi amintesc cand si cum a ajuns pe raftul meu aceasta carte. E atat de subtire incat se poate sa se fi ascuns pe acolo luni bune, poate chiar ani. Si nici nu stiu ce m-a impins sa o aleg zilele trecute.
Sunt cateva specializari in medicina care fac din om neom punand in fata ochilor sai o realitate de care noi, ceilalti, nu vrem sa stim. Ionelia Cristea o aseaza in versuri suprapunand-o peste experientele sale marcante de viata. Duritate si sensibilitate la pachet, cu efect paradoxal. Citind-o dimineata, in metroul care ma duce la birou, mi se pare ca vad in jurul meu numai orbi, orbi care sapa aiurea in telefoane si se prefac ca stiu cu ce se mananca viata. Si se mint ca ea tine mai mult decat.
Noaptea de garda, Ionelia Cristea, Editura Cartea Romaneasca
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu