Am fost la Praga de trei ori ca turist. Prima oara in vara lui 2004, ultima oara de Craciun in 2009. In 2004 Praga era un oras cu zone turistice aerisite, pe alocuri chiar pustiu. Tin minte ca pe dealul Petrin si imprejurimi abia daca ne-am intersectat cu alti cativa turisti. Preturile erau digerabile chiar si pentru noi, studenti romani plecati pe coclauri cu un bilet interrail in buzunar. In 2009 se aglomerase deja, preturile devenisera pe alocuri piperate si aproape totul capatase aerul acela iritant turistic. Aud ca astazi e si mai rau, cu toate astea Praga merita vazuta.
E genul de oras muzeu-in-aer-liber in care se amesteca fara sa se jeneze arhitectura renascentista, cea gotica si art noveau. Daca iesi un pic din zonele turistice vezi si cladiri moderne, dar si blocuri comuniste - denumite panelaky. Daca te intorci in punctul 0 al orasului, vezi poate cea mai frumoasa piata din lume - Starometske Namesti. Tot la superlative intra pentru mine si Hrad-ul (Castelul), Karluv Most (Podul lui Carol) sau Loreta. De sus, Praga poate fi vazuta din mai multe turnuri, cel mai nou fiind cel al televiziunii, care e situat inafara circuitelor turistice clasice.
Metroul e comod, rapid si te duce peste tot. Statiile cehilor sunt ingropate de doua ori mai adanc decat ale noatre din cauza solului nisipos pe care l-au avut la dispozitie. Tot cu metroul se poate ajunge pana la Vysehrad. Capitala uitata, cu o catedrala pe masura – nu e de ocolit nici pe noapte – si un loc in care cehii se reculeg in cimitirul lor national.
Ultima mentiune legata de locurile de vizitat e Muzeul Comunismului. E asezat al naibii de simpatic, deasupra unui Mc Donald's si fata in fata cu intrarea intr-un cazinou. Praga merge musai cu o portie serioasa de lectura. Literatura si istorie, de si despre Kafka si Golem, Anne Frank sau mai recentul David Cerny. Despre praghezi... se uitau urat la turisti inca din 2009, au un umor macabru, dar iubesc foarte tare cainii.
Daca va mirati ca n-am scris nimic despre mancare, nu e din cauza ca as fi amnezic. Mai degraba in vremurile alea nu-mi permiteam sa mananc cine stie ce si cine stie unde. Tin minte o rata tare buna mancata la Vysehrad, total splurge, dar cam atat. Daca va mirati ca n-am scris nimic despre bere, e din cauza ca nu sunt bautor de bere deci n-as putea scrie nicio silaba in cunostiinta de cauza. Ceea ce nu-mi sta in caracter. Va garantez insa ca in Praga veti gasi la tot pasul absint, lucru care in miezul iernii s-a dovedit extrem de util.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu