Am vrut sa-l vad in decembrie. Trailerul lasa impresia tear jerker-ului perfect de sezon. Trei luni mai tarziu am si reusit. Dar n-am prea fost impresionat.
De rau: povestea nu capata nicaieri accente dramatice adevarate. Bullying-ul e soft, lupta din padure, vrea sa fie un soi de climax?, e mai mult o gluma. Si uite asa, Wonder ramane o plimbarica cu viteza legala prin niste cadre frumos colorate in care regizorul scenarist te asigura nu doar cu centura de siguranta, dar si cu un airbag-ul deja gonflat. E, daca vreti, expresia parintilor hiperprotectivi de azi in cinematografie. Tot de rau: personajele de culoare, toate, sunt painea lui Dumnezeu, bogatii - niste jeguri pe linie, cu o viata afectiva nula. Ok, draga Hollywood, chestia asta cu includerea si stangismele o sa devina foarte repede obositoare si suparatoare deopotriva daca o faci atat de transparent, as spune chiar propagandistic.
De bine: backstory-ul surorii lui Auggie. Dozajul destept construieste in timp un personaj cu multe straturi, unul care depaseste cu mult nivelul de cliseu in care se scalda restul. Tot de bine: interpretarea Juliei Roberts. Incredibil de credibila in emotionalitatea ei materna si cel mai aproape sa-mi stoarca cateva lacrimi din tot filmul.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu