sâmbătă, 10 martie 2018
Wonder
Am vrut sa-l vad in decembrie. Trailerul lasa impresia tear jerker-ului perfect de sezon. Trei luni mai tarziu am si reusit. Dar n-am fost prea impresionat.
De rau: povestea nu capata nicaieri accente dramatice adevarate. Bullying-ul e soft, lupta din padure, se vrea sa fie un soi de climax? e mai mult o gluma. Si uite asa, Wonder ramane o plimbarica cu viteza legala prin niste cadre frumos colorate in care regizorul scenarist te asigura nu doar cu centura de siguranta, dar si cu un airbag deja gonflat. E, daca vreti, expresia parintilor hiperprotectivi (asa cum sunt parintii lui Auggie) de azi in cinematografie. Tot de rau: personajele de culoare, toate, sunt painea lui Dumnezeu, bogatii - niste jeguri pe linie, cu o viata afectiva nula. Ok, draga Hollywood, chestia asta cu includerea si stangismele o sa devina foarte repede obositoare si suparatoare deopotriva daca o faci atat de transparent, as spune chiar propagandistic.
De bine: backstory-ul surorii lui Auggie. Dozajul destept construieste in timp un personaj cu multe straturi, unul care depaseste cu mult nivelul de cliseu in care se scalda restul. Tot de bine: interpretarea Juliei Roberts. Incredibil de credibila in emotionalitatea ei materna si cel mai aproape sa-mi stoarca cateva lacrimi din tot filmul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
©
Becerescu.ro. All rights reserved.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu