Cel mai fain cadou primit de Secret Santa, multumesc Mirela. Am citit cu taraita pentru ca nu voiam sa o termin si am reusit sa ma-ntind cu ea pana aproape de 6 luni. As fi reusit si mai mult daca n-ar fi aparut covidul. Cu sezonul NBA inchis pe durata nedeterminata si cu o plecare spre LA anulata, m-am refugiat mai tare in cartea asta. De multe ori citeam si apoi saream pe youtube sa vad sau sa revad unul din momentele descrise in carte. Si nu de putine ori povestea din carte era mai puternica, mai de impact decat ce vedeam pe ecran. Un compliment mai mare pentru autorul ei, Shea Serrano, nu cred sa existe.
Basketball (and other things) le are pe toate: un Babilon de statistici si infografice care sa claseze fara drept de apel tot felul de intrebari, teme de discutie neintalnite nicaieri in alta parte, referinte culturale americane cu duiumul (nici eu nu le-am dus pe toate) si foarte multe note personale. Autorul e fan Spurs si Tim Duncan si nu se ascunde. Iar grafica este bestiala, fiecare intrebare venind cu cate o ilustratie care te da pe spate.
Autorul a prins in full & vivo a doua jumatate a anilor '90 si tot ce a urmat. Cam ca mine, poate de aici si sentimentul de potrivire perfecta intre mine si cartea lui. Avem aceeasi memorie baschetbalistica. Si aceleasi gusturi. De exemplu amandoi suntem fani Reggie Miller. Eu eram inca in scoala generala si ma trezeam noaptea, dadeam drumul la tv la volum mic si-mi vedeam supereroul. In copilarie i se spusese ca va fi norocos daca va putea merge, dar iata-l purtand numarul 31 al celor de la Indiana Pacers, iata-l ciuruindu-i de la distanta pe Knicks la Madison Square Garden intr-un meci decisiv de playoff. Alergam prin casa de fericire, pe mute ca sa nu-i trezesc pe ceilalti. Astazi, citind cartea lui Shea Serrano si experientele lui similare, ma reconectez fix acolo. Si de data asta parca nu sunt singur. Si nici pe mute.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu