Am renuntat pentru o seara la ritualicul Succession pentru La pazza gioia. Poate pentru ca La vita davanti a se mi-a deschis apetitul pentru filme italienesti, mi-o fi mai dor decat imi dau seama de Italia? Sau poate ca doza de umiliri corporatiste si backstabbing familial nu poate fi luata la nesfarsit... Cert e ca pentru o seara am avut parte de Italia, de un pic de umanitate si speranta via Independenta Film, distribuitor care-n vremurile astea ofera filme de festival in sistem pay per view pe vimeo.
Primele 40 de minute de vizionare nu mi-a intrat subtitrarea, dar nu mi-a fost greu deloc. Ce sa nu intelegi din alde buco del culo del mondo...? Dar cine sa spuna asa ceva despre Toscana? Doua nebune, desigur. Prima, o bipolara pe care n-o vedem decat in episod maniacal. Cel mai cuceritor tablou din psihiatrie - hiperenergie, hiperinventivitate, impulsuri lasate libere. A doua, in opozitie, o depresiva de o fragilitate direct proportionala cu numarul tatuajelor.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu