Mi-a facut cu ochiul acum multi ani din vitrina de la Humanitas Kretzulescu, dar abia de acest Craciun am primit-o de la Mosu'. Un jurnal, tinut pe parcursul al catorva ani, care alterneaza intre jurnalismul pe teme sociale grele pe care il fac autorii si timpul lor liber petrecut tot nomad, prin diverse locuri putin umblate din tara si strainatate.
Fotografiile lui Cosmin Bumbut, insirate in primele pagini ale lui Acasa, pe drum sunt intime si vii. Dar cumva pastreaza o distanta. In schimb scriitura Elenei Stancu te da cu mintea si sufletul de tot ce au experimentat ei de la scene de o saracie agonizanta care se intampla fix la o aruncatura de bat de noi si pana la realitatea nefardata (adica una cu foarte bune si mai putin bune) a vietii traite intr-o autorulota. Daca ar fi fost doar primele nu cred ca as fi putut sa indur cartea, daca n-ar fi fost cele din urma parca n-ar fi avut scop.
Acasa, pe drum: 4 ani teleleu, Elena Stancu si Cosmin Bumbut, editura Humanitas, 2017
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu