In jurul lui 1 iunie am mers la Greci. Nu la greci, ci la Greci. In Muntii Macin, Dobrogea, Romania. Totul a plecat de la o postare citita intr-o dimineata de weekend. O mamica povestea cum i-a fost in Muntii Macin la sfarsit de mai cu toata familia. Am fost sold on it si in acelasi weekend m-am ocupat de toate: cazare, trasee, tips & tricks. Trei luni mai tarziu, am pornit la drum. Cu tot cu Zog pentru ca aveam o cazare pet friendly.
Bucuresti-Braila via A2 pana la Lehliu-Gara (Lehliu-Gara, Doamne, cat de romantic suna!) Plecati cu intarziere de acasa, ne-am trezit ca ar fi bine sa mancam cea mai buna pizza din Braila ca sa nu devenim dive (stiti reclama la Snickers, you turn into a diva...) pana ajungem la destinatie. Si am gasit-o. Ii zice Pizzeria Arena, face doar livrari sau poti ridica personal. Cu pizza inca in gura, am ajuns la bac. Calatoria in sine dureaza vreo 10 minute cu totul, iar Mara a bifat o premiera - a fost prima oara cand a trecut un rau cu bacul.
Pe malul celalalt al Dunarii am facut un pit stop in Macin. Cineva si-a adus aminte ca a uitat sa ia pastele. Persoana importanta, nu spui cine. Si fara paste noi nu putem! In sfarsit, tot inainte si iata-ne in Greci. Avem o casuta cu toate cele necesare. In ordinea importantei: internet, dus cald (mai bine deci ca in sectorul 4, varianta pe incalzire centralizata), gradina mare si leagan pentru miss, acoperis din stuf, tot ce e din lemn vopsit in albastru si ghivece albe cu muscate in culori tipatoare. Plus un smochin de toata frumusetea.
Exploram, despachetam, amusinam, fiecare cu treaba lui. Prognoza meteo arata rau poimaine. Noi voiam sa facem doua trasee: Culmea Pricopan si Varful Tutuianu. Unul era gandit pentru maine, celalalt pentru poimaine. Tutuianu se face chiar din Greci si ar insemna cam doua ore si jumatate de traseu dus-intors. Hmmm. Imi iau inima in dinti si le propun fetelor - Tutuianu azi. Nimeni nu da pe afara de fericire, dar un pic dupa ora 16 ne punem in miscare. In ghiozdan: apa si multe snackuri. Un sfert de ora mai tarziu lasam masina intr-o mica parcare si pornim pe triunghi albastru. E ceva lume pe traseu - majoritatea e insa pe coborare. Sunt si cativa ciclisti. Mie mi se par kamikaze. Aproape toti sunt fara casca, iar panta si felul in care se prezinta terenul (bucati din el sunt grohotis) n-au cum sa ajute. Facem pauze pentru priveliste si pentru alimentare. Nu e usor, dar nici greu. Ne ia un pic peste estimare sa ajungem sus - circa o ora si 45 de minute - insa de acolo perspectiva e wooow! De fapt in Macin sunt doua moduri fotografice cu care te joci - panoramele si macro-urile.
Pe coborare facem un bilant: miros de musetel si cimbrisor, oi, cai si capre, fluturi si soparle fara numar, ba chiar o lupta intre soparle care-si muscau coada si se alergau nestingherite de noi. Nicio testoasa insa. Poate maine. La cazare, Zog face cunostinta cu o catelusa agitata a gazdei care cerseste in moduri disperate, a se citi roade plastic la impresionare, ceva de mancare. Cina, dus si cadem lati.
A doua zi. Traseul Culmea Pricopan se face din Macin, e circular si dureaza pe hartie 4 ore. Intram pe langa o cariera de piatra, platim taxa de parc national si la 11:30 incepem sa urcam. La inceput lent si prietenos, apoi din ce in ce mai abrupt. Asta nu inseamna ca nu vrem sa fotografiem tot ce ne face cu ochiul. Si nu-s putine lucruri. E plin de insecte spectaculoase: paianjenul buburuza, chiar asa ii spune, nu e un nume inventat de Mara, sau greierele urias, cu look scos din Alien, despre care Mishu citeste ca-si improasca adversarii cu niscaiva substante chimice.
Cucerim primul varf, Sulucu Mare, iar de acolo traseul se vede urcand si coborand cat vezi cu ochii. Bine ca nu vad asa bine la distanta... Urmeaza Sulucu Mic si Piatra Raioasa, alte doua varfuri, apoi coboram pana intr-o vale unde se afla cateva mese si banci de lemn. Evident e si un caine in asteptare de resturi. Cred ca e deja giftuit caci nici nu se sinchiseste de noi. Undeva in dreapta se vede Sfinxul Dobrogean. Cand aude de el, Mara incepe sa vada si in alte blocuri de piatra un elefant, pe Moby... Cum care Moby? Robotul din Brain Pop junior! Mie Sfinx-ul nu-mi iese in fotografii ca lumea, dar de panorame sunt multumit.
Suntem pe traseu de 4 ore deja. Ar trebui sa urcam pe ultimul varf si apoi sa coboram la manastirea Macin. De acolo insa si pana la cariera unde e masina sunt inca vreo 3km de mers ca prostu’. Adica pe un drum plat, de macadam. Si nu ne surade deloc sa terminam asa. Cercetam harta, vorbim si cu un alt grup. Decidem sa o luam pe un alt semn care ne va scoate, intr-o coborare lenta si serpuita, tot la cariera. Zis si facut. Inca o ora in care fotografiem fluturi la adapat si suntem la masina. O felicitam pe Mara ca a dus ditamai traseul.
Facem dus si fiecare e liber sa o lalaie cum vrea. Un vecin pe patru carari ne aduce un tirbuson dupa ce am reclamat absenta unuia. Nu vrem sa bem, vrem sa gatim. Bine, bine, n-o sa creada nimeni asta, dar e adevarat.
A treia zi. Exact cum zicea prognoza s-a pus pe ploaie spre pranz si nu s-a oprit pana seara. E si o senzatie de frig din combinatia cu rafalele de vant. Vorbim cu gazda si pornim caldura cu riscul de a parea niste oraseni fitosi. Nu putem insa sa stam locului, asa ca dam o fuga pana la Lacul Iacodeal. Pe net zice sa fi pregatit pentru localnici si manele, dar pe vremea asta nu-i nici tipenie de om, nici cainii nu se deranjeaza, prefera sa ne latre de la distanta.
Mishu imi spune ca lacul e proprietate privata. Cat de cool sa fie sa ai un lac al tau? Eu ii vand povestea pe care am citit-o pe net despre cum s-a format lacul: era o exploatare de piatra, apa a izbucnit din pamant si a acoperit totul. Nema cariera, hello lacul cu nuante azur. Nealimentat de vreo apa curgatoare de suprafata, ci doar din subteran. Plus din apa de ploaie ca azi. Mai dau cateva poze, ne mai potrivim un pic pelerinele de ploaie si facem o poza impreuna. Restul zilei ramanem la baza. Chiar daca ploua, leaganul si toboganul raman valabile, iar eu fac poze la smochinul din batatura. Maine dimineata strangem calabalacul (inclusiv motanul) si, tinand cont ca va fi cod galben, am vorbit cu Mishu sa o luam pe varianta Harsova. Nu stim si parca nici nu vrem sa aflam daca bacul de la Braila functioneaza in conditiile prognozate.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu