Bucks campioana, Giannis MVP

 

     Contrar predictiei mele, a fost Bucks in 6. Dupa ce Suns au luat primele doua meciuri de acasa, Bucks au intors la 2-2, au castigat un joc si-n The Valley si au inchis fara mari emotii acasa in Milwaukee. Primul titlu dupa fix 50 de ani. In ultimul meci Giannis a dat fix 50 de puncte. E al saptelea jucator din istoria Ligii care atinge acest bechmark intr-un meci al finalei. 

     Fara sa stirbesc din meritele defensive ale lui Jrue Holiday, cu el aparandu-se la CP3 Phoenix n-a mai intrat in starea de flux, si nici din cele ofensive ale lui Khris Middleton, a avut un meci pe care l-a castigat singur cu aruncarile sale din sfertul 4, omul care a impins-o pe Bucks catre acest titlu a fost, fara nicio indoiala, Giannis Antetokounmpo. 

     Greek Freak, am citit ca nu-l deranjeaza sa i se spuna asa, merita toate laudele din lume. Mai intai de toate tine si de povestea vietii sale. Emigrantul african fugit alaturi de familie in cautarea unei vieti mai bune, vanzatorul ambulant de ceasuri in pietele Atenei, remarcatul de mic pentru fizicul sau iesit din comun. Ajuns in America si selectat de Bucks de pe pozitia 15 a draftului, muncitor din cale afara, niciodata cu nasul pe sus. Am citit ca urmareste doar 7 oameni pe Twitter dintre care vreo 5 sunt membrii familiei sale, iar Colin Cowherd spunea, cred foarte corect, despre Giannis ca e an old soul in a new body. Nu-i pasa de politica, de can can-uri, de fashion, de new media. In schimb e familist si loial. Atat de loial incat a ales the hard way. Putea sa plece oriunde, sa construiasca o superechipa, n-ar fi fost primul si nici ultimul care sa gaseasca un drum cat mai sigur si facil catre un inel de campion. A iesit MVP al sezonului regulat in back to back years, fara sa iasa insa castigator in Est. Putea sa plece, dar a resemnat cu Milwaukee. Din loialitate fata de cei care i-au oferit o sansa si i-au devenit acasa. 

    Da, a fost un sezon in care multe accidentari au contat in playoff. Dar inclusiv Giannis a patit-o zdravan cu ceea ce a fost etichetata drept o hiperextensie a genunchiului. Se intampla inainte sa inceapa finala cu Suns, iar eu imi imaginam ca va lipsi cel putin primele 2 meciuri. A fost pe teren din prima secunda! Pe cifre a fost beton - 35 puncte, 13 recuperari, 5 pase decisive, vorbim de mediile lui in seria finala. Dar dincolo de medii, Greek Freak a fost jucatorul de pe teren care a facut diferenta, a facut inca un salt, a aratat ca unul din acei cei mai mari jucatori care mai scot ceva din palarie pentru marele act de la final. 

    Pentru mine au fost trei astfel de lucruri. Unu: a lasat ofensiva sa fie construita de fundasi. N-a cerut mingea, atacul nu s-a facut prin el. Astfel i-a adus pe Khris si Jrue in joc, le-a dat sansa sa se incalzeasca si sa-si intre in ritm. Cati jucatori ar fi capabili sa faca asta, sa se adapteze din mers, sa renunte la ei insisi si sa o faca fix in finala NBA? Doi: a inteles sa nu forteze nici cu aruncarile de la distanta, sa joace pe calitatile lui fizice, sa patrunda, iar de la libere a facut o minune in ultimul meci. Suns s-au bazat pe statistici, calcaiul lui Ahile al grecului erau liberele, avea un average pe la 60% si l-au adus de 19 ori la linia de fault. A dat 17 din ele! Totul e in minte. A lui Ben Simmons s-a facut tandari, a lui Giannis s-a ridicat la next level. Trei: block-urile. Multi se gandeau ca Ayton e mobil si sta foarte bine pe fizic. Giannis l-a anihilat. Block-ul pe acel alley oop de la Booker pentru Ayton, la care Giannis vine tarziu, dar in loc sa-si ia un dunk in cap reuseste un capac epic, va ramane in istorie. E momentul care defineste seria finalei din acest sezon si ii asigura lui Giannis un loc in istorie.