Dorian Galbinski a trait trei vieti intr-una. Prima, in Romania, la Constanta, unde si-a trait copilaria, adolesenta si un pic din tinerete si de unde a fugit, inspirat daca e sa privim retrospectiv, autoturnandu-se la Securitate cu privire la faptul ca e evreu. A doua, in proaspatul nascut stat Israel, unde a experimentat viata intr-un kibbutz, a participat la Razboiul de Sase Zile dintr-un tanc si s-a casatorit prima oara. A treia in Anglia, la Londra, unde a ajuns in urma unor fericite potriviri ale destinului si unde s-a simtit cumva acasa. A lucrat mai bine de 30 de ani in cadrul BBC, a ramas vaduv, s-a recasatorit, si-a vazut copiii crescand si avand la randul lor copii. Asa ca noianul de experiente si intamplari traite si relatate in acest jurnal e cat se poate de divers, comic, tragic, banal, cu greutate. Mie mi-au ramas in cap cateva: Napoli si ideea primului miros al lumii libere, tancurile spalate cu Coca Cola, cel mai bun detergent din lume, Elena Ceausescu la Londra recitand cu pasiune poezie cu iz nationalist sau telefonul de la 2 noaptea primit in camera de hotel de la Chisinau.
Chiar daca am simtit ca nu a povestit destul despre relatiile personale (cu sotiile, copiii si nepotii sai), poate e ceva englezesc in chestia asta, am gasit memoriile captivante si m-am trezit de multe ori povestindu-i si lui Mishu despre ce citeam. Cel mai bun semn ca mi-au placut foarte mult.
Memoriile unui reporter BBC, Dorian Galbinski Editura Humanitas, 2021
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu