Mara a dat peste ea, sigilata si pierduta prin raftul unde tinem board games-urile. Asa ca ne-am inceput anul citind-o impreuna. Cu cateva paranteze facute de mine ca sa inteleaga un pic universul de dinainte de ‘89. Pentru care fi-mea are surprinzator de multa rabdare, lucru pe care il observasem deja de la Plictisitoare vacanta de vara a fratilor Ratoi, alta lectura cu care ne-am delectat impreuna mai demult si pe care eu am botezat-o Amintirile din copilarie ale anilor ‘80, atat de grozava mi s-a parut.
Povestea zilei depunerii juramantului de pionier e ocazia pentru incursiunea Adinei Rosetti in universul Bucurestiului la finalul anilor ‘80 si vine acompaniata de ilustratiile lui Dan Ungureanu. Comparatia cu Epoca mea de aur a lui Daniel Horia a fost inevitabila pentru mine. Sunt povesti ale acelorasi vremuri si locuri, scrise cumva din aceeasi perspectiva, cea a copilului, si cu acelasi gand: sa se pastreze o memorie a lor. Nu mi-a displacut Intaiul meu cuvant de pionier, dar Epoca mea de aur mi-a placut mult, mult mai mult. In Intaiul... perspectiva copilului nu e asumata pana la capat, simti ca uneori gandeste, vorbeste sau vrea sa dea sens adultul din spate, iar ilustratiile absolut ok, sunt si ele asumate intr-o cheie terna, un soi de nostalgie saracacioasa care tine tot de perceptia ulterioara, cea a adultului si de comparatia atunci v. acum.
Intaiul meu cuvant de pionier, Adina Rosetti, editura Arthur
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu