Cea mai recenta vacanta ratata a fost dureroasa. Aveam bilete de Serenissima in decembrie, dar niste muci ai Marei care au virat in otita ne-au tinut pe loc. Din scurt, pentru ca tot la ea a aparut o vineri libera de la scoala, ne-am orientat catre un weekend la Pisa. Consolare tot in regim italian deci.
Ryanair-ul primeste iarasi un thumb up, s-a miscat punctual si frumos. Aeroportul din Pisa e la 10 minute de centru, chestie numai buna cand aterizezi dupa opt seara. Vremea a fost si ea de treaba, oferindu-ne o fereastra fara niciun strop de ploaie, fara vant, iar in termometru intre 6 si 14 Celsius.
Pentru Mara atractia numarul 1 a fost Turnul Inclinat. L-am inconjurat, l-am urcat simtind cum ne trage cand intr-o parte, cand in alta, l-am pozat si pe zi, si pe noapte. Am bifat si Catedrala din Piazza dei Miracoli, un soi de doua catedrale puse una peste alta dupa mintea mea, precursor al bigger is better-ului, am prins un miting al catorva iranieni care protestau impotriva regimului de acasa…
Am traversat orasul vechi de sus in jos si de la dreapta la stanga cum te uiti pe harta. Pisa e un oras pe care il vezi lejer la pas. Am pozat pietele aratoase, vicolo-urile intime si detaliile alea marunte care fac Italia 100% instagramabila. Am mancat o focaccia divina, paste fresca la fel de la we love pasta (am postat despre asta aici). In schimb gelato… o dezamagire. Rufus, recomandat de Silvie, inchis. De’ Coltelli, inchis. Bottega del gelato, ok, in sfarsit ceva deschis, dar putine gusturi in oferta si nimic sa ne dea pe spate. Adevarul e ca astazi Bucurestiul e peste Pisa in materie de gelato! Ne-am repliat rapid si cu succes pe alte deserturi reusite: cannolo si cantucini, favoritele mele.
A doua zi Mara a ales sa mergem la Marina di Pisa. Cealalta optiune era Lucca. Dar marea, indiferent de sezon, bate tot pentru ea. Asadar, luat autobuzul 10 care ne-a dus paralel cu Arno-ul si trecand pe langa sutele de barci trase pe uscat pana la Tireniana. Spalat creierii in zgomot de valuri si nuante de albastru. Vazut o bunicuta hranind pescarusii, cateva pisici umbland haihui si multi caini plimbati de stapani. De stiut ca Pisa cu totul e un oras very dog friendly.
Am ajuns si la muralul Tutto mondo semnat Keith Haring, nu am scapat fara achizitia unui suvenir snow globe cu Turnul din Pisa inauntru, am pus o vedere pentru Tudor, Roxana si Stefan, ne-am luat la revedere de la via Santa Maria care ne-a fost gazda buna minus masina care face curatenie in fiecare dimineata la sapte, inclusiv duminica, si ne-am intors in S4… unde traim, muncim si iubim.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu