Am ratat o runda de Viena atunci cand Austrian Airlines ne-a dat planurile peste cap vara trecuta. Acum insa am fost de neoprit. Iar Austrian ne-a oferit iepurasi si banuti de ciocolata, carti si creioane de colorat si un joc de carti pe care urmeaza sa-l decriptam cat rontaim o felie de cozonac. Si tot apropo de Austrian, cand sunt punctuali, ajung mai devreme, iar cand intarzie, ajung punctual.
Altfel Viena e la locul ei si cum o stiam. E foarte multa liniste. Exemplul extrem din aceste cateva zile a fost un copil de-al locului care a facut o criza de nervi cu inrosit, plansete si scrasnit din dinti fara sa scoata un sunet. S-a intamplat la coada petrecuta vreme de o ora ca sa intram la Haus des Meeres. Faceti bine si cumparati online. Noua ne-a placut si alt haus, cel al schmetterling-ilor.
E si plin de turisti romani. Adevarul e ca zborurile sunt la pret de low cost, ajungi mai repede la Viena decat la Brasov, iar pentru familiile cu copii oferta outdoor de parcuri, gradini si locuri de joaca, plus cea indoor de muzee, nu are rival. Deh, asa e cand ai fost capitala de imperiu.
La altele notez ca Billa e ca Mega Image, adica la fiecare 500m, transportul in comun merge tzipla, scorurile pentru orice sunt foarte sus, iar Mara a prins cateva cuvinte in germana si o viroza locala. Ca sa completeze seria fara numar din acest an.
Ca feeling as manca insa rahat daca as zice ca Viena e pe gustul meu. Are arhitectura, consum bateria telefonului la foc automat pe unghiuri si volume surprinzatoare, dar e un oras rece si distant. N-are lumina pe care o ai by default in sud, spre Mediterana, n-are veselia oamenilor care sa te molipseasca. E curat, ordonat, organizat. Dar n-are poezie. Si fara poezie…
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu