La inceput de an, am dat o fuga pana la Bari. Am postat pe insta, pe fb, alea alea. Dar pe blog, niente. Chestie de care mi-am dat seama cand Diana m-a intrebat despre Bari, iar eu, din reflex, am vrut sa-i dau linkul blogului si n-am avut de unde sa-l iau. Recuperez acum si recontruiesc din amintiri.
Italia cu totul e la o aruncatura de bat, iar Bari e cea mai apropiata destinatie posibila din Italia. Cam o ora si 20 de minute pana aterizezi pe malul Adriaticii. Am citit ca a fost o vreme (anii ‘80 si inceputul anilor ‘90) cand Bari Vechia, practic miezul centrului orasului, nu era tocmai turistic. Intre timp insa s-a facut curatenie la propriu si la figurat, totul a fost renovat si arata instagramabil, asa ca am ales sa ne cazam in buricul orasului. Probabil ca in alte parti ale orasului am fi gasit mai mult spatiu, dar am castigat liniste si poze faine cum am cazut din pat.
Pe partea culinara am ramas cu o foccacia cum nu s-a mai gustat. La Santa Rita era coada in fiecare dimineata si cand nenea deschidea, cu intarziere de 10-15 minute, clientela raspundea prompt si cu zambetul larg. Si asta pentru ca mirosul invadase deja narile si papilele gustative incepusera sa lucreze in avans. Fructe de mare si peste desigur, orecchiettele sunt ok, varianta cinstita e sa le iei cu niste chestii verzi, inteleg ca vecine cu broccoliul, spagetti all’assassina n-am incercat. E bine sa pastrezi ceva si pentru data viitoare. Gelato de la Gentile in fiecare zi, eu cred ca in Italia au inlocuit marul cu inghetata in expresia aceea despre cum sa ramai sanatos.
O zi am luat trenul pana-n Polignano a Mare, spre sud. Rost de suveniruri inspirate pentru Mara, de dolce far niente si de fotografii care nu necesita prelucrare.
O alta zi am luat trenul spre nord si ne-am oprit la Trani, acum niste sute ani un port de luat in seama, acum loc de tinut iahtul la mal. Parc pe malul marii cu loc de joaca, far si descoperirea unei bauturi pe care am gasit-o si in magazine cu specialitati italienesti din Bucuresti: cedrata.
Pentru tot ce e de vazut in interiorul peninsulei, si sunt multe si faine, e nevoie de masina. Si asta a ramas pentru data viitoare. Pana atunci, speciala de goodbye:
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu