Cel mai mare chin in toata excursia asta e sa iesi din Bucuresti. Ai musai nevoie de masina pentru ca rata comunala din Buzau te lasa doar pana la Berca (si mai e ceva de acolo pana la vulcani).
Altfel, pe vulcanii noroiosi i-a vazut deja toata lumea. Pe bune, poate lumea nu stie ca aia sunt, dar pentru peisajul diferit au fost folositi in multe videoclipuri muzicale, filme de scurt si lung metraj. Explicabil. Sunt la mai putin de 150 km distanta de capitala si arata ca o alta planeta.
Mai e ceva de stiut - Buzaul e Londra Romaniei. Am trecut pe acolo in mai multe randuri, mereu m-a plouat. O fi ceva cu relieful, Carpatii care se curbeaza, habar n-am.
La Paclele Mari a inmugurit turismul. Niste terase si pensiuni. Platesti un bilet la intrare. Civilizat, cosuri de gunoi. Daca ai noroc, prinzi gol. Daca nu... aia e. E un loc cunoscut, asa ca mai degraba ai sansa sa-ti exersezi sociabilitatea. Pentru amatorii de fotografii treaba prezinta potential. Mult gri si maro. Mini-vulcanii scuipa din cand, iar relieful ofera suprafete si texturi neobisnuite.
Mai incolo nitel, Paclele Mici sunt fara taxa. Sunt si mai putin vizitate si se ascund dupa un deal la baza caruia niste tiganusi stau la cersit. Dealul se urca cu piciorul. Totusi merita. Treaba aici s-a uscat de tot, dar e la o scara mai mare.
La intoarcerea in drumul principal poti sa alegi Magura. E o suprafata imensa pe care vreme de 16 ani studentii au sculptat piatra de dimensiuni mari. N-am inteles mare lucru, dar zona e pitoreasca. Cica regele Carol o contempla ca varianta pentru ridicarea Pelesului. N-a fost cazul.
Ceva mai la vale, pe stanga, e manastirea Ciolanu. Liniste si pace. Daca vrei, poti sa te asezi pe iarba si sa tragi un pui de somn. Prinzi apusul pe drumul de intoarcere. Si noaptea in patul tau.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu