Am vazut primele dati Belgia in 2005 si 2007. Pe masura ce-am inaintat mai mult spre nord, mi-a placut din ce in ce mai tare. Am gasit-o usor de vizitat: avioane low cost, apoi trenuri berechet. Dintr-un capat in altul faci maxim 3 ore. Ai ce vedea si parca nici nu te calci in picioare ca-n alte parti. Natura e plata, asa ca o excursie in Belgia se traduce mai degraba intr-o insiruire de orase pe care merita sa le vizitezi.
Bruxelles, Brussels. Mai degraba o dezamagire la primele mele vizite, desi are cateva zone foarte diferite care iti ofera senzatii opuse. Multe organisme europene au sediul aici, asa ca exista o parte a orasului plina de betoane si sticle. Cam aceeasi arhitectura si in zona financiara. Includ aici si Atomium-ul.
Apoi urmeaza o zona turistica. Nu foarte mare si destul de adunata. Ceea ce inseamna ca daca ai la dispozitie o harta si o zi de plimbare, treaba e ca si rezolvata. Grand Place e probabil punctul de maxim. O piata-bijuterie care la fiecare 2 ani (numar cu sot), parca in ultimul weekend din iulie, se transforma intr-un covor de flori. Am fost mereu in an impar, asa ca n-am vazut-o live. In poze arata senzational. Dar banuiesc ca e si un pic de calcare in picioare. In jurul acestei piete unde in serile de vara se organizeaza mereu concerte sau spectacole, pe stradute pietonale, e rost de specialitati culinare. Scoici cu cascaval. Imi aduc aminte si acum platouasul. Yummy! Nu lipsesc ciocolateriile. Pentru cunoscatori e paradisul pe pamant. Cica belgienii sunt la concurenta doar cu suedezii in Europa la ciocolata. La fel sta treaba si la capitolul bere. Retete traditionale de pe vremea unor calugari, variante cu gust de fructe, blah-blah. Magazine cu 250 de feluri de bere. Pentru turistii mai traditionalisti se gasesc cateva biserici, palate si piete. Shopping de fite in galeria Saint Hubert. Sa nu-l uitam pe pisacios. Manneken Pis. Totally overrated dupa gustul meu.
Dar mai exista si un Bruxlles al emigrantilor. Daca te dai jos la gara, la Zuid, si o iei pe jos spre centru, habar n-ai unde ai nimerit. O gramada de arabi, niste africani. Alte fete nu vezi! Magazine ieftine, magazine second hand, multa mizerie, bazaruri, fast food-uri arabesti. Si aici e tot Bruxelles.
In fine... cred ca cel mai neasteptat lucru pentru mine au fost benzile desenate. Nu eram fan si nici nu stiam mare lucru despre ele. Inafara catorva numere de Rahan si Pif et Hercule, n-am stiut ce-s alea benzi desenate toata copilaria mea. La Bruxelles am descoperit benzile desenate. Sunt ridicate la rang de arta in oras, exista un mic muzeu, un circuit prin oras care sa iti ofera imaginea tuturor cladirilor desenate - e chiar cool senzatia unui perete enorm cu un muschetar - si foarte multe magazine care vand tone (nu e nici o exagerare, toneee!) de benzi desenate. Intri de curiozitate, ajungi sa rasfoiesti si sa cumperi. Gasesti tot ce vrei - de la teme funny la indecente, de la razboi la fantasy si sf, de la cele desenate alb-negru, gen schita, la cele pictate impresionist sau colorat tipator. Orice-orice!
Anvers, Antwerpen. Mai mic, mai putin cosmopolit, dar mai cochet si mai mandru, Anvers-ul si-a trait vremurile de glorie in secolul 16 dupa decaderea economica a Brugge-ului. Poti sa mergi in zona portului daca vrei sa-ti amintesti de faptul ca odata reusise sa ajunga centrul economic al lumii gratie traficului zilnic de pana la cateva sute de vapoare. Intre timp dimensiunile vapoarelor au crescut, istoria si-a facut de cap, iar decaderea orasului a venit la fel de repede, locul sau fiind luat de Amsterdam, Genova... Azi Anvers-ul e denumit si orasul diamantelor. Long history. Ce a ramas sunt multe magazine care comercializeaza pietre pretioase. Alte detalii nu am, fiindca am privit doar vitrinele. Piata centrala - Grote Markt, catedrala si alte biserici (intr-una e inmormantat Rubens) sunt opriri clasice.
Gent, Ghent. Oprire speciala pentru un muzeu al design-ului industrial - colectii intregi de aspiratoare, filtre de cafea, scaune din secolul 12 incoace... pana la cea mai recenta colectie pornita, cea de telefoane mobile. Plus niste expozitii foto cu imagini din secolul XX premiate de marile agentii de presa. A nu se intelege ca la Gent peisajul este diferit de celelalte orase din Flandra. Tot cladiri medievale, biserici gotice, flori si canale. Si un drum pana la Ypres. Flandra e o zona in care s-au dus batalii crancene , din-alea de transeu in WW1, iar la Ypres a fost redeschis in 1998 un muzeu al campurilor de lupta. Retehnologizat, iti ofera o experienta interactiva: sunet, imagine 3d, etc. Atunci cand intri, pe bilet scrie un nume. E noul tau nume in realitatea de atunci. De aici incolo, prin toate salile prin care te invarti, vei fi acel nume si vei trai experienta razboiului prin el. Pana la iesirea din muzeu, din trei cati am intrat, a scapat cu viata unul singur. E o modalitate dura de contact cu razboiul. La un moment dat auzi si vezi scris: You did not survive. You died at 26. Poate din cauza asta am ales sa mergem si intr-un cimitir militar unde erau ingropati soldati britanici. Partea luminoasa a muzeului e povestea armistitiului de Craciun din 1914. Chestia aia pe care o vezi in filme, cu soldati care se intalnesc in no man's land si sarbatoresc impreuna, canta si isi fac cadouri, a fost pe bune.
Bruges, Brugge. Save the best for last. Venetia Nordului. Mi-am zis: marketing turistic, vrajeala. Gresit! Bruges e cam ce are Belgia mai fain de oferit. In interiorul orasului vechi nu circula masini. Pe stradute cu piatra cubica apar de peste tot biserici si muzee. Atmosfera relaxata. Canale mai mici decat cele din Amsterdam iti dau o senzatie de intimitate aparte. Lebede, rate, porumbei. Timp asezat intre paranteze si loc in care iti blestemi aparatul foto cu cei 3 megapixeli pe care ii are (era 2005!) fiindca pozele nu iti ies asa cum ai fi vrut.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu