duminică, 2 august 2009

Jurnal din Peru: part 7

Machu Picchu

     Ultima frontiera, punctul terminus, cireasa de pe tort. Ca sa ajungi acolo iti bati capul un pic: taxi colectivo de la Cuzco pana la Ollanta, tren oficial (scor minim de persoana pentru un dus 35$) pana la Agua Caliente si autocar pana la intrarea in sit. Agua Caliente rasuna o data la doua ore, cam atat de des ajung trenurile care descarca turistii. E probabil cel mai turistic loc din Peru.


     Cumpar o carte - Hiram Bingham - The Lost City of Incas. 1948. E omul care a readus locul ajuns minune a lumii pe harta. Dupa o pauza de 300 de ani, Machu Picchu a fost redescoperit. Omul era mai degraba un academician, initiat in arheologie si pasionat de aventura. Nu aveam mari asteptari de la carte. Adevarul e ca e incredibila. Arheologia devine interesanta, e completata de informatii din arhitectura si inginerie, de geografie si etnografie, de cercetari lingvistice. Toate sursele de pe vremea cuceritorilor sunt consultate si reasezate. Si din toate ajunge sa reiasa o prezentare cu argumente, explicatii si semne de intrebare. Prima parte descrie civilizatia incasa. N-am putut sa las cartea din mana. A doua face o istorie a ultimilor 4 inca de dupa sosirea conquistadorilor. A fost o lupta dusa cu toate armele: de la trupe aruncate in lupta, la diplomati mierosi, tradari, calugari trimisi sa predice in pustiu si politici meschine. Urmeaza, in partea a treia, o descriere a expeditiilor in urma carora Bingham a ajuns la Machu Picchu. Totul devine foarte vizual.


      Drama actuala a sanctuarului poarta numele de industrializarea turismului. E un loc incredibil, asezat spectaculos. Militar - aproape inaccesibil. Artistic - asemanator unei simfonii. Problema e ca turistii navalesc in hoarde. Sunt adusi cu autocarele in flux continuu, astfel incat dupa 10:30 a.m peisajul devine pur si simplu inghesuit. De la 7 la 10 ai insa timp sa simti cu adevarat locul. Te uiti la terase si nu iti vine sa crezi. Incasii au urcat muntele cu pietrele in spate, le-au pus una peste alta, au adus si pamant, si ingrasamant. Au inserat un sistem de irigatii simplu, dar functional. Fara roata, deci fara scripeti, folosind planul inclinat si barele de bronz manipulau bolovanii. Cei mai mari au o greutate estimata la 20 de tone! Am prins o zi cu nori si ploaie. Suntem in sezonul uscat. Nu vreau sa stiu cum e cel umed.





SHARE:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig