sâmbătă, 1 august 2009

Jurnalul din Peru: part 6

Cuzco, orasul turistic

     Trebuia sa ajungem in Cuzco la pranz. Am ajuns cu 12 ore mai devreme, la 2 dimineata. Explicatia e simpla pentru tara pe care o vizitam, dar neobisnuita pentru noi. Maine in Peru e greva. Nu se stie cat tine. Optimistii au zis 1 zi. Pesimistii au mers cu numaratul pana la 4. Ce inseamna greva? Blocheaza drumurile. Chestie care la noi ar fi ilegala. La ei este banala. Drumuri nationale, drumuri in orase, tot. Daca nu plecam de la Puno, riscam sa ramanem acolo cateva zile. Asa ca pentru Peru, oricat de bine ai planifica, oricat ai rezerva, oricum ai calcula, niciodata nu poti fi sigur 100%.


     Cuzco e alta mancare de peste. E hiperturistic. Din 20 in 20 de secunde cineva vrea sa iti vanda ceva: ochelari de soare, caciuli si fulare, argintarie, tablouri, chiar si masaj. Evident totul inca. Zici no, gracias si mergi mai departe. Sunt ok, nu te haituiesc, nu te bat la cap. Doar ca in alti 5 metri e altcineva cu altceva. Si in centru chestia asta nu se opreste. Ajungi vlaguit si te retragi intr-o piata secundara. Te asezi pe o banca, te descalti, te uiti la fantana arteziana. Scoti agenda si notezi primele impresii. Cuzco in Quechua insemna Buricul Pamantului. De aici au pornit incasii sa cucereasca lumea. In Plaza de Armas au o catedrala si o biserica. Ma uit la una. Ma uit la alta. Nu stiu care e una si care e cealalta. Citesc ca dominicanii au construit biserica ca sa rivalizeze cu catedrala. Disputa a ajuns pana la Papa, dar pana a venit raspunsul lui (vestile circulau pe corabii care traversau lumea), dominicanii erau deja gata cu constructia. Ce sa faca? Sa o darame? Amandoua au ramas pe pozitii, la fel de impunatoare.


     Ca peste tot in Peru, cutremurele sunt o mare problema. La Cuzco, la 1650 si 1950 au cazut biserici si case coloniale. Doar zidurile incase au ramas neatinse. Piatra pe piatra, fara mortar, intr-o structura tip puzzle, bolovani mai mult sau mai putin slefuiti de 3-4-5 tone in mod obisnuit. Secretele ingineriei si arhitecturii incase vor ramane necunoscute, dar un lucru e cert si functioneaza ca o lege generala - nu tot ce functioneaza si foloseste intr-un spatiu poate fi uzat la fel de usor si bine intr-un altul.

     La fel de necunoscut va ramane si locul unde incasii au ascuns o parte din bogatiile lor. Pizzaro a cerut, atunci cand l-a prins pe inca (inca=rege, monarh), o camera de aur si doua camere de argint. Le-a primit. A urmat un botez crestin a inca-ului facut cu forta si, apoi, decapitarea lui. No comment. In descrierile primilor conquistadori apare un soare din aur pe care incasii au reusit sa-l faca nevazut in muntii pe care spaniolii nu i-au cucerit niciodata, acolo unde incasii au continuat sa traiasca dupa legile lor zeci de ani dupa sosirea cuceritoriilor, protejati de o natura dura.


     Aici e ceva socant pentru mine vizavi de peruani. Cum un localnic - ok, un rezultat al amestecului bastinasilor cu spaniolii, care e catolic, dar care sarbatoreste si Inti Raimi - sarbatoarea Zeului Soarelui (din punct de vedere crestin o celebrare pagana, nu-i asa?) se roaga la un altar din aur, din aurul furat din templele stramosilor lui de cuceritori. Un om care traieste atat de modest (cativa cartofi si niste porumb - atat mananca in fiecare zi!), inchinundu-se la cateva sute de kile de aur si la o divinitate de import. Mi se incalceste mintea.


SHARE:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig