Frankfurt e un oras german cu o nota aparte. Singurul inafara Berlinului cu o linie de zgarie nori impresionanta. In zona financiara sunt vreo 12 cladiri (si inca se mai ridica) care trec binisor de 100 de metri inaltime si pentru care arhitectii au avut tot felul de idei. Asta nu inseamna ca orasul si-a abandonat trecutul. Primaria, de exemplu, se afla in piata veche, intr-o serie de trei case cumparate de administratie de la o familie bogata de pe la 1400. Numele intregului cartier - Romerberg - dateaza din vremurile Imperiului Roman de Apus. I-am prins sarbatorind acolo titlul mondial la… fotbal feminin. O piata plina, fluturand steaguri si cantand. Moment de intalnire cu mandria germana.
Inainte sa intram pe Zeil, strada comerciala principala a orasului, ne oprim pentru un wurst. In jurul nostru alti oameni care mananca. Iar pe strada un flux continuu de oameni si biciclete. Cu toate astea e liniste. Atat de liniste incat auzi cum fosnesc frunzele miscate de vant. De nicaieri nu se aude muzica, oamenii vorbesc incet, parca nevrand sa-i deranjeze pe ceilalti. Asta e una din senzatiile pe care le incerci in Germania: ti se pare ca nu esti din peisaj, ca totul aici e perfect asezat si ca nu poti decat sa strici lucrurile. Vorbesti prea tare, nu calci pe unde trebuie. Deranjezi ordinea perfecta a unei tari.
Cocotati pe Main Tower vedem orasul de sus. De la inaltimea asta primaria e un patrat mic si colorat, distingem o gramada de biserici de la baroc la gotic si o zona mare si verde unde stim ca se afla gradina zoologica. Numar liniile de cale ferata care se opresc sub o cupola de sticla si metal. O gara construita la 1888. Avea de pe atunci 18 linii (intre timp s-a extins) si a ramas pana in 1915 cea mai mare gara din Europa.
Scurta pauza la Frankfurt e gata. Avion si acasa, Germania ramane Germania.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu