Plecarea din Bucuresti se da intr-o vineri dupa-amiaza. Pe seara suntem la Valcea, unde oferta de cazare e garla. A doua zi luam drumul de Horezu. Inafara de manastirea Hurezi (merita revazuta oricand) si de magazinele si ateliere de olarit, deviem un pic spre Cheile Oltetului si pestera Polovragi. Fiind o pestera comerciala, la intrare s-ar putea sa astepti un pic fiindca vizitele se fac doar cu un ghid si contra cost. Daca ghidul tocmai a intrat inauntru si face un tur cu un alt grup... ai de astept cam trei sferturi de ora. Pana spre seara am trecut din Valcea in Gorj si aterizam in Targu Jiu.
Duminica e o zi foarte buna de vizionat operele lui Brancusi. De la Coloana Fara Sfarsit de la intrarea dinspre Valcea, la Poarta Sarutului si Masa Tacerii din Parcul Central. Localnicii ies la promenada. Tu te simti ca la muzeu (in aer liber), iar toti ceilalti isi vad de conversatiile lor, o barfa despre vecina de la 2, un pic de politica, o fata care sufera dupa un baiat. Gorjul nu e un loc rasfatat, e o zona foarte saraca, drumurile sunt proaste, in aer se simte mirosul de minerit... cu toate astea te simti bine, iar oamenii sunt ok.
A doua zi o luam insa din loc. Urmeaza Drobeta Turnu Severin si Orsova - unde se varsa Cerna in Dunare, unde au stramutat un oras ca construiasca centrala Portile de Fier (o vezi de la mare distanta) si unde poti prinde un asfintit pe cinste. Cea mai buna cazare in zona e la Steaua Dunarii in apropiere de Dubova. Pensiunea ofera plimbari cu vaporasul prin Cazane si ceva sporturi de apa. Plus un meniu plin de peste. Pe sosea drumul continua cu pasaje in lucru si bucati refacute ca-n palma pana la Moldova Noua si Bazias, Caznele Mari si Mici. Vezi potretul lui Decebal, regele dacilor, facut in stilul Muntelui Rushmore. Oamenii locului au un soi de orbul gainilor, toate casele sunt vopsite in culori extrem de puternice, la moda sunt rozul, movul si siclamul.
Bazias - the final frontier. Pe radio se prind o droaie de posturi sarbesti, caii pasc linistiti, cainii stau pe mijlocul drumului. Cel mai des pe drum ne intersectam cu politia de frontiera. Pe malul sarbesc se vad ruinele unei cetati. Tragem pe dreapta si servim un suc pe o terasa la Dunare la capatul Baziasului. Dunarea e imensa. De sus straluceste soarele. La picioarele noastre e un caine. Vorbim incet, desi e pustiu. Urmeaza intoarcerea.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu