Un fel de intro: Zurich, a fost odata si acum
Prima oara cand am iesit din tara era in iarna lui 1991.
Aveam rude in Elvetia si cum a aparut posibilitatea le-am facut o vizita in
familie. Doamne, ce canibal mic eram! Ma miram de tunelurile nesfarsite prin
care treceam cu masina, de lifturile din sticla pe care le frecam tot timpul
sus-jos, de culorile vii - mi-aduc aminte ca mi-au luat ai mei o pereche de
ghete de iarna, albastre cu buline negre si sireturi fucsia. N-avea
nimeni din clasa asa ceva! Imi mai amintesc ca la tot pasul intrebam cat de
scumpa e aia sau ailalta fiindca fusesem prelucrat de acasa ca nu ne vom
permite orice vad eu in vitrina. Capitalismul predat in avans... Intram in supermarket si ma uitam ca prostul la bananele in
ciorchine insirate pe o bara metalica subtire. Era paradisul meu. Tin minte
amuzamentul gazdelor noastre cand ma vedeau cu bananele. Cumparam 2-3 kile in
fiecare zi dupa ce verificam ca sunt la acelasi pret ca in ziua anterioara si
cum ajungeam acasa ma puneam pe mancat. Pe vremea aia la noi bananele apareau o
singura data pe an - de Craciun - erau verzi si se lasau pe dulap, cat mai
aproape de un bec, ca sa se faca.
Au trecut ani cum zice piesa. Au trecut ani si am ajuns
iarasi la Zurich. Vazut cu ochii de acum, intr-un weekend insorit de inceput
de toamna, Zurichul e un oras mititel - pana in 400 de mii de suflete, asezat
absolut cool - la marginea unui lac de pe malurile caruia vezi in
departare Alpii, bine organizat si curatel - ceea ce era de asteptat, al naibii
de piperat la scoruri (recunosc ca n-am pus inca piciorul prin Londra, Oslo sau
Tokyo!), plin de ciocolata, ceasuri si institutii financiare. Nu e neaparat
vreun paradis turistic, de acord, dar o zi - doua se pot pierde lejer fie ca
alegi muzeele de arta, urcatul pe Uetliberg (un deal de pe care vezi orasul de
sus) sau vaporasele care te plimba pe Zurichsee.
Zurich photo shoot
In rol de model international care pozeaza pro bono - o lebada.
Bude la Zurich
Budele sunt esentiale in viata unui turist. Esentiale pana
acolo incat imi daduse prin cap sa-mi deschid o afacere cu bude in cele mai
vizitate orase ale Europei. Lant international de bude cu specific! Esti la
Barcelona, ai parte de o experienta (pseudo)gaudiana, te afli in centrul Pragai,
pac! o buda baroc. Roma, ceva statui antice, Bruxelles, te stimuleaza sa-ti
faci treaba un Manneken Pis in miniatura. Etc. Ati prins-o? Eu zic ca ar fi un
hit - budele ar putea deveni obiective turistice, la fel ca muzeele si
cafenelele. Iar ghidurile de calatorie le-ar include in traseele lor: incepeti
in piata centrala, vizitati obligatoriu catedrala, serviti un brifcor si
apoi... sigur ca da, un stop necesar si potrivit la faimoasa buda a orasului...
Locuitorii din Zurich par sa fie pe aceeasi lungime de unda
cu mine. Sau pur si simplu n-au altceva mai bun de facut. Domniile lor nu
suporta repetitia arhitecturala nici macar atunci cand vine vorba de budele
publice. Impresionant si minunat. Fie ca ai parte de bude tip lift in buricul
orasului, de bude colorate cu multa sticla (mai atractive pentru copii
banuiesc), de cosmelii simple aruncate prin parcuri sau chiar de intregul
parter al unui imobil locuit, ca turist nici nu stii unde sa intri mai repede...
U2 360* @ Letzigrund
Titlul asta nu e o formula matematica, ci motivul pentru
care am mers de fapt la Zurich. Doar nu credea cineva ca alegeam de nebun sa vizitez un
oras scump... No way, Jose! A fost vorba de un concert U2 din faimosul 360 tour care
s-a tinut pe Letzigrund Stadium.
Ca niste novici am luat plasa dand banii pe net pe niste
bilete teapa, asa ca am ajuns la fata locului si ne-am mai luat un set. La
negru la propriu (tipul care ni le-a dat era de culoare) si la figurat, dar cam
la aceeasi bani cu cele false de pe net. Sfat prietenesc: mare grija cu
online-ul si/sau daca va nimeriti intr-un loc unde se tine un concert, dati o
tura de stadion, se cam intampla sa apara si bilete. 45 de mii de oameni,
relaxare, One Republic in deschidere si o ploaie din ce in ce mai deasa pe U2.
Bono cantand I'm singing in the rain intre piese. O seara speciala si
deosebita cum ar veni. Exact cum trebuia sa fie. Plus o aspirina dupa.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu