Saturday, August 20, 2011

Jurnalul unei (alte) saptamani pe Coasta de Est


     Day 1 – Welcomin'...

     Comitetul de primire e lung tare. Doua formulare completate deja din avion, un domn la controlul pasaportului care ma directioneaza ferm - dreapta 4 degete, dreapta degetul mare, stanga 4 degete, stanga degetul mare. Amprentare gata! Jos ochelarii, uite-te in camera, nu zambi, click! Buun, m-a si pozat. Imi capseaza un formular pe care mi l-a stampilat de pasaport si ma trimite mai departe. Un beagle snifaie de zor bagajele in cautare de produse interzise. Gaseste o portocala! Da, e interzisa. Mai departe vine controlul bagajului. Avem genti mari, step over there, please. Ma gandesc la ce zicea Spike Lee in Inside Man: random selection my ass! Scanare completa. Ne deschide bagajul cu Eugenii. Le studiaza. Le pune la loc.
     Welcome to America (finally).

     Day 1 – Primele senzatii 

     In parcare sunt masini mari, foarte mari si foarte foarte mari. Gusturile se schimba greu. Numar cate un steag national la fiecare kilometru. Expunerea patriotismului e la locul lui. Trafic aglomerat, trei dolari jumate taxa pentru un pod. In cateva mile, dreapta spre North Andover. Case (pe unele mi se pare ca le-ar putea sufla vantul) cu veranda, backyard generos si gazon tuns scurt. Visul american se conserva. Doar ca pe credit si cu multe alte lichidari pe fundal.


     Desi am zburat unsprezece ore cu o escala de cinci ore pe Fiumicino, iar daca adaug orele de pana la Otopeni si pe cele pana in North Andover ies fix 24 de ore din care am dormit cel mult trei, tot ce vreau e sa mergem sa play sports. La 5 minute de mers pe jos ne asteapta porti de fotbal si terenuri de tenis. Moca. Alerg pana se intuneca si nu mai vad mingea. Nu-mi explic cum si de ce, dar America are un efect de energizare negasit in alta parte a lumii.

     Day 2 – Downtown Boston: skyline si USS-uri 

     Tur de oras cu vaporul, click-uri multiple pentru skyline, continuat cu troley-ul. Fata de alte locuri din America, Boston are istorie. De la Boston Tea Party la Celtics si Bruins gazduiti la TD Garden. Insa orasul vine mereu pe locul 2 in cartea recordurilor dupa New York. Ghidul ambaleaza totul in glumite si istorii intepatoare. Marketingul s-a nascut in America.


    Punem piciorul pe 2 vase: USS Constitution care s-a luptat pentru independenta (fiind landmark, evident ca trecem printr-o scanare mica) si USS Cassin Young cu care si-au facut treaba in WW2 si despre care se lauda ca n-a fost calcat de vreo molecula de inamic. Mitul superioritatii e hranit continuu.

     Day 2 – G T L 

     Pe uscat dam o tura printr-un targ stradal cu iz italienesc. Mancam ceva si ne punem la curent cu Jersey Shore, un serial care sparge audientele pe MTV. E plin de postere cu cei 8 cocalari/cocalarese care traiesc sub motto-ul G T L - Gym, Tan, Laundry si care in sezonul 4 vor merge la origini. Adica in Italia, desigur. Inapoi la parking lot. 34 de dolari pentru o stationare mai lunga de 2 ore. Auch! Ca sa-ti lasi masina in buricul lui Long Wharf costa.



     Day 2 – @Capone's 

     Pe seara mergem in Peabody la masa si live music cu niste absolventi de MBA. Band-ul porneste la 21 fix si dupa 2 melodii ringul de dans e plin. Un nene se tine de sold sa nu-i fuga. Stie el ce stie. Altul si-a infipt picioarele in pamant, nu le mai misca de acolo, dar da din fund cat poate de tare. Altul repeta la infinit o miscare ce-mi aduce aminte de leganatul unui aurolac. Un cuplu fitos face pasi de salsa sau ce-o fi, desi se canta rock'n'roll. O doamna cu bandana pe frunte se intoarce brusc si arunca niste priviri scoase din Pulp Fiction celor din jur. Se misca pe tocuri de 14. Cred ca am nimerit intr-o seara cu o petrecere pentru septuagenari. Iar americanilor le-a fost extirpat demult simtul ridicolului. Vor doar sa se simta bine.

     Day 3 – Market Basket 

     Pentru paine, fructe si ceva mezel facem 5km dus si 5 intors. E ca si cum locuiesc in Tineretului si ma duc undeva intre Romana si Victoriei dupa paine. America e tara distantelor mari. Bagam trei sticle de plastic intr-un aparat de reciclat si ne scuipa un cupon de 15 centi pe care putem sa-l folosim. Every penny counts. La mezel luam un bon si asteptam, e aglomeratia de Sunday morning. La paine stau modest. Nu-ti curg balele dupa nimic, dar recupereaza la fructe. Naiba stie ce gust au, dar tare ma inspira perele asiatice sau merele aduse din Noua Zeelanda.

     Day 3 – Halibut Point & Rockport 

     La Halibut Point - State Park ne invartim deasupra oceanului, pe niste stanci. Oamenii sunt foarte simpatici. Se uita la tine si daca le zambesti, iti zambesc inapoi. Ba chiar te saluta. In Rockport mergem mai intai la plaja. Mica rau - 200 de metri lungime si poate 30 latime. Lume pe chill.

     Apa sub 20 de grade, fac o baie de jumatate de ora, Iasmina vrea sa ma scufunde si capat porecla de chicken. In timp ce ma usuc, studiez cat de liber se exprima copiii la ei. Cred ca am gasit sursa relaxarii de la varsta adulta.

     O luam la pas catre centru. Case dichisite, oameni relaxati, in vacanta. Lumina perfecta de poze, click, click. Galeriile de arta sunt insirate una dupa alta, numai bine ce mi s-a facut foame si sunt intr-un loc care promite... sea fooooood! Ce urmeaza este un festin culinar nesimtit: hot clam chowder - o supa fierbinte cu lapte si/sau smantana, carne de scoici proaspete si ceva legume. Este o rivala pe masura a chuppei de camarones servite pe terasa de la langa Catedrala din Arequipa. Ii notez numele intreg si mi-o voi aminti intotdeauna: New England hot clam chowder! Runda doi: stuffed clams, picante, dar delicioase, si niste shrimpi cu sos.




     Day 3 – Auction Hunters 

     Pe seara ne uitam la Spike unde un gras cu muschi si un skinny geek fac echipa licitand pentru storage rooms (abandonate de proprietari) in cautarea unor obiecte de pe urma carora sa scoata un profit inzecit. Make lots of money, baby. 

     Day 4 – Sorry, we're busy... shopping 

     Da' galonu', cat e galonu'? Dupa trei zile de plimbat in susul si josul statului Massachusetts trebuie sa hranim cele patru roti. 3 dolari si 46 de centi un galon de benzina. Adica 3 dolari si 47 de centi pentru 3,78 litri de petrol rafinat. Adica sub un dolar litrul de benzina. La jumatate fata de Europa. Uite de ce e bine sa te razboiesti pe ici colo prin lume.

     Day 4 – Sales, coupons and special offers 

     Mall aglomerat pentru o luni dupa-amiaza. Lumea aici nu vaneaza reducerile. Reduceri apar tot timpul, e usual bait. Lumea vaneaza reducerile la reduceri, combina niscaiva cupoane peste reduceri si-si freaca mainile la lichidari de magazine. Scopul final pare sa fie acela de a cumpara un item la 30% din valoarea sa initiala. E fix ca-n Maroc, doar ca in loc sa negociezi direct, iti rozi unghiile asteptand si sperand sa nu-ti dispara articolul favorit. N-am timp de asteptat asa ca dau iama la prietenii de la Abercrombie despre care aud ca platesc naspa, au un dress code ucigator (parul angajatelor trebuie sa fie drept prin regulament) si fac discriminari la angajare. Mda, dar hainele lor imi plac.

     Day 4 – Last stop: Borders 

     Magazinul sta sa traga oblonul definitiv. Kindle-ul i-a venit de hac. Everything must go si totul redus intre 40 si 60%. Dupa asta o sa urmeze cica si o perioada cu 80% off. Vand tot, inclusiv scaunele si mesele birourilor angajatilor. Sparg banii pe dvd-uri cu documentare, marfa rara, si niste carti. Ironia sortii: husele pentru Kindle sunt 40% off. Eu le-as fi dat foc in spate intr-un ritual pagan, mama lor!

     Day 5 – Adrenaline Rush Who's a Chiken? Who's a Monkey? 

     Mergem la Gunstock Mountain Resort in Gliford, New Hampshire, la vreo 100 de mile de casa. Telescaun, partii de schi, bike trails, segway, picnic, camping, kaiak, tiroliana si... Aerial Treetop Adventure. Cica al treilea circuit din State ca lungime - 91 de copaci pe care ar trebui sa-i parcurgi rugandu-te la Doamne-Doamne sa ne fi tras totusi din maimute. [Sa-i parcurgi = sa te sui pe scara si apoi sa ajungi dintr-unul in altul folosind barne, sfori, plase, scripeti si tiroliana. Uneori treaba e cat de cat fixa, alteori al naibii de mobila] Totul se intampla in 5 serii (de la green la red) de dificultate crescanda, iar de partea de siguranta te ocupi singurel - trebuie in permanenta sa te asiguri ca esti cablat astfel incat sa nu te stranga pe faras de pe jos.

    Ce-ti da curaj: alti oameni care fac traseul. Deci se poate! Ce te sperie: tot restul. Mai ales cand ai rau de inaltime. Una e sa sari cu parapanta cu un nene care face asta de ani de zile, alta e sa depinzi de propriile-ti membre ca sa... fie bine, sa nu fie rau. Si iata-ma! La inceput nu e deloc fun, tremur din fiecare muschiulet, dar de la copac la copac treaba devine din ce in ce mai usoara... pana cand dau de o sfoara verticala. Atat? Unde e restul? Cica sa ma prind de ea cu bratele si ma arunc. Jos e hau. Ha-ha-ha (asta nu e rasul meu). Asta contrazice grav instinctul meu de supravietuire. Din spate se apropie un alt grup. It's now or never, long live Elvis! Si merg mai departe pana la finalul nivelului 3. 2 ore de stat prin copaci. A trecut frica, s-a descarcat toata adrenalina, simt cum se apropie epuizarea musculara. Deasupra mea pustani de 10 ani isi fac de cap precum Tarzan. Ma duc sa o ard zen cu un kaiak.




      Day 6 – Cetateni, fiti relaxati! 

     One new message pe telefonul fix de acasa al americanilor. Cin' sa fie, cin' sa fie? Este de la primarie. Ne anunta ca in seara asta autoritatile stropesc cu ceva produse intru maltratarea insectelor si ca ar fi de prefrat sa dormim cu geamurile inchise. Imaginati-va acelasi sistem acasa? Ar fi... iadul pe pamant! M-ar astepta in fiecare zi cateva mesaje pe care mi-ar fi si frica sa le ascult. Primul ar fi legat de parcarea din spatele blocului unde Electrica se reapuca sa sape groapi, deci ciuciu parcat. Al doilea de la Apanova mi-ar comunica orarul de apa calda al zilei, lipsa intre 8 a.m si 8 p.m. Al treilea de la Oprescu, care m-ar invita la inaugurarea unui nu-stiu-ce proiect, pe mine alaturi de tot poporul capitalei si judetelor limitrofe. Si la final ar veni si un mesaj de la Administratia Strazilor cum ca se trece la ingroparea cablurilor, actiune ce va dura mai bine de o luna asa ca mai bine imi iau concediu.

     Day 6 – Canobie Lake Park 

     A doua injectie consecutiva de adrenalina vine intr-un parc de distractii din Salem, New Hampshire. Desi e gandit pentru toata familia si are multe ride-uri cumintele, genul caruselului cu lanturi pe care il aveam si noi pe vremea lui Ceasca, se gasesc si cateva rollercoastere de bun simt. Primul pe care il incerc e vopsit in galben si ii zice Corkscrew dupa elementul principal pe care ti-l ofera - 2 miscari de tirbuson una dupa alta. Nu e rau, dar nu prinde nicaieri cu adevarat viteza de care ai avea nevoie pentru o senzatie tare. Al doilea e o piesa de muzeu inca in stare de functionare. Ii zice Yankee Cannonball, a fost construit in 1930 si functioneaza din 1936. Evident pe lemn ceea ce face ride-ul de peste 2 minute un pic mai… bumpy. Dar neasteptat de distractiv fiindca face foarte multe dropuri, mai mici sau mai mari, si prinde la momentul de varf 60 de km la ora. Ok. Si castigatorul zilei: Untamed. Abia inaugurat in iunie 2011 e atractia parcului pentru cei care vor senzatii tari. Peste 70 de km la ora, 4.5 G-Force si 2 elemente tehnice (Immelmann si Zero-G Roll) care nu se gasesc decat in vreo 20 de rollercoastere din toata lumea. Scurt, dar bun.



     Speciala pentru Oancea: Am dat 10 dolari pentru un 3-point shooting competition. 12 mingi, cate 4 in fiecare colt si in centru, 40 de secunde. Ultima minge din fiecare serie de 4 se numeste moneyball si valoreaza 2 puncte. Restul mingilor valoreaza 1 punct. Poti sa strangi maxim 15 puncte, moment la care castigi un ipad. Intre 12 si 15 puncte un tricou din NBA la alegere... si tot asa. Ghici cate puncte am strans si ce am castigat? In apararea mea: era intuneric, mergea nocturna, drept practice nu primeai decat o singura aruncare si mingile nu erau nici macar aceeasi marca.

     Day 7 – Rainy day in Hampton & Portsmouth

     Schema aici e cam asa: prinzi 2-3 zile calde si frumoase, apoi alte 2 zile treaba se incinge rau si umiditatea creste si ea, iar apoi boom! Ai parte de thunderstorms. In schema asta mai intervine si cate un uragan cu nume de domnisoara. Gen Irinuca, asteptata duminica asta si prin statele din New England. Plaja publica Hampton Beach e cat vreo 3 Mamaie la un loc. Public subtire. Apa sub 20 de grade. Pe vizavi magazine kitschy de suveniruri, restaurante cu sea food si un arcade playground. Aici lucrurile merg asa: bagi bani in diverse jocuri, te distrezi si, in functie de cat de bine te descurci, primesti puncte pe care le transformi in premii. Sigur ca nu e nicio afacere sa cheltui 20 de dolari pentru un premiu jucarie pe care l-ai lua cu 10 dolari din alta parte. Dar intre timp tu te-ai si distrat. Si nu pleci acasa cu mana goala. Ceea ce creste sansele de a reveni. Aici e smecheria pe care o aplica cu succes: un client fericit e unul care o sa mai cheltuie la tine in magazin.




     Day 7 - North Hampton aka la bogatani

     Proprietati imense cu terenuri babane si vedere la ocean ramase chiar si dupa cadere pietei imobiliare la scoruri cu sase zero-uri. Nu inteleg de ce tipii care cautau cu detectoarele de metal pe plaja publica nu vin si pe aici. Un cercel sau o bratara de la o baba senila cred ca valoreaza cat salariul minim pe un an.



     Day 7 – Life is good… in Portsmouth

     Am aflat povestea din spatele brandului Life is good, pe care l-am remarcat la plaja in Rockport acum cateva zile. American dream impachetat frumos: doi tipi care ani de zile s-au chinuit sa vanda tricouri prin campusuri universitare au dat lovitura cu Jake - o fatza vesela si mesaje simple, optimiste. Acum au un lant de magazine pe coasta de est si vand de la haine pentru copii la accesorii pentru camping. Tricourile au ceva addictive in ele, dar sunt al dracu’ de scumpe. Ma multumesc cu un magnet.



     Day 8 – Speciala de goodbye 

     Ultima zi plina la Newburyport. Rent a bike printr-o rezervatie mlastinoasa in care pasarile sunt la putere. A doua baie in Atlantic, parca mai cald decat prima oara (sau doar m-am obisnuit?) si o piscatura a unei muste galbene de la care mi se umfla piciorul. A cup of clam chowder si o portie de steamed clams muiate intr-un sos de unt. Two scoops gelato – portocale rosii si fistic la waffle cone. Late night movie intr-o sala aproape goala, desi e premiera Columbianei. Care vine dupa o jumate de ora de reclame si trailere, dar totusi mai devreme decat acasa cu vreo doua saptamani. Maine facem bagajele si speram sa zburam inainte sa apara don'soara Irene.



SHARE:

No comments

Post a Comment

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig