Calatoria noastra a insemnat, pana sa ajungem in Tailanda si Singapore, cateva opriri in Cambodgia. Unde stomacul meu nu s-a simtit prea bine asa ca m-am autolimitat cateva zile la orez fiert si banane. Asa ca nu pot raporta foarte multe. Din ce am vazut la fata locului am dedus ca, fata de Vietnam, Cambodgia are o bucatarie mai incarcata, cu mai multe prajeli si sosuri. Si acum despre...
Thai food la ea acasa
Una din imaginile iconice ale Tailandei este cea a vanzatorilor de pad thai. Un echivalent in realitatea romaneasca pentru pad thai este... shaorma. Pad thai-ul se gaseste peste tot, in strada costa foarte putin si tine bine de foame, se poate combina in fel si chip (trei feluri de noodle, carnuri diverse, ou, legume, condimente, sosuri) si e gata in cel mult 1 minut.
Mancatul in strada ramane la rang de cinste. Doar ca fata de Vietnam, aici oferta creste exponential. E drept ca si din cauza ca turistii, cata frunza cata iarba, trebuie satisfacuti in nevoia lor de diversitate culinara. La plecarea din Bucuresti m-am dat cocos, am zis ca o sa mananc niste ganganii. Fata in fata cu ele, chiar si bine prajite, curajul m-a cam lasat. Seara de seara le-am fotografiat, le-am studiat, m-am gandit si razgandit, dar recunosc ca n-am indraznit. Cativa spanioli, neam de conquistadori vorba-aia, pareau convinsi de gustul greierilor. Scuza mea oficiala a fost ca nu vindeau cate un gandacel de degust, ci cel putin o punga.
Floating market-urile ofera o experienta culinara speciala. Doamne simpatice trecute de prima si a doua tinerete gatesc pe barcutele lor plutitoare si servesc lumea in stanga si-n dreapta. Daca n-ajung direct la tine, au niste bete cu carlige astfel incat sa-ti livreze papica si sa colecteze banii.
Desertul favorit: sticky rice with mango. Pe romaneste orez lipicios cu lapte de cocos si mango. Double Yammy!
Tom Yun Kung & Tom Kha Gai
Prima e o supa calda si picanta cu creveti si tot felul de legume ingramadite inauntru. Dupa cum poate deduceti din culoarea ei, treaba se prezinta destul de spicy. Ardeiul rosu are si el o contributie la aceasta afacere. A doua e o supa calda de pui facuta cu lapte de cocos - deci cumva dulce, dar in care pe langa pui, ciuperci, bambus si verdeturi, bucatarul a pus niste ghimbir de a carui iuteala nu stiam eu pe unde sa ma mai ascund.
Pad thai - exemplificare video direct de pe Khao San
Debut cu stangul in Singapore
Primul mic dejun in Singapore a fost mortal. Am vazut niste poze cu oua si paine prajita si am comandat aratand cu degetul. Am primit... un bol cu apa fierbinte, doua oua si painea prajita unsa cu un strat sanatos dintr-o materie verde cenusie. Am mancat deci un ou intre crud si fiert si un sandvis cu ceva ramas necunoscut pana in ziua de azi.
Pit stop culinar in Chinatown-ul singaporez
E o lume pestrita, colorata, dar cu un efect Disney evident - totul e aranjat pentru turisti. Restaurantele au scoruri piperate, dar antreurile chinezesti precum pachetelele cu legume, ghearele de pasare sau dumplings-urile cu peste nu ne lasa indiferenti. La o masa vecina rotunda, uriasa, numar fix zece oblici, de la bunici la nepoti, care impart intre ei o gramada de feluri de mancare. Fac un clic in capul meu, asta e o imagine pe care nu vreau sa o uit.
Lau Pa Sat
Singaporele venind din Tailanda e scump. La naiba, Singaporele venind de oriunde, mai putin probabil Tokyo si New York, e scump. Cand vine vorba de mancare gasesti insa tot felul de locuri pline de standuri cu specific divers la preturi rezonabile. Cu 4 dolari iti iei o portie sanatoasa de mancare. Iar Lau Pa Sat-ul e punctul culminant. Situat in buricul financiar al orasului, la un pas de Marina Bay, el a scapat de demolare pentru ca reprezinta un model de arhitectura victoriana. Inauntru sunt 66 de standuri care fac continuu de mancare si 350 de mese (atatea au iesit cand le-am numarat eu). La un calcul simplu Lau Pa Sat-ul poate gazdui dintr-un foc 1400 de oameni la mese. Noi am prins zilele dinainte si dupa Revelion, cand furnicile din office buildings aveau concediu, asa ca atmosfera a fost una semi-abandonata. Cu toate astea formatia angajata isi canta seara de seara repertoriul.
In Lau Pa Sat aveai de ales intre specialitati italienesti, indoneziene, chinezesti, indiene de nord si indiene de sud, vietnameze, arabesti, japoneze, coreene sau din Hong Kong. Un paradis grabit - fiindca totul se intampla in viteza, dar si ceva traditie. Unele standuri aveau articole si poze datand din perioada interbelica. Mai jos e unicul fel de mancare specific singaporez - cel putin asa zicea reclama. Craul e atat de pretuit incat se vinde imprimat ca imagine pe tricouri si sub forma de magneti culinari. Gatit intr-o balta de sos iute nu e deloc ieftin - o portie in Lau Pa Sat te duce la 20 de dolari, dar Mishu zice ca merita experienta.
Desertul cel mai la indemana: fructe pe alese. De la cele cunoscute de acasa pana la surprize de proportii. Cea mai mare in cazul meu s-a chemat durian. Tineti minte, va rog, acest cuvant - durian! Nu am o poza cu domnia sa, dar am facut greseala sa-l incerc sub forma de suc. L-am abandonat dupa o singura gura si am baut alte doua sucuri incercand, fara succes, sa scap de gustul oribil. Durianul poate fi comparat ca miros cu oul stricat, sosetele imputite sau un hoit. Sau toate la un loc. Iar gustul e la fel de insuportabil si persistent. La metrou exista un semn dedicat lui, in sensul interzicerii lui, iar amenda - ca in orice situatie in Singapore - ustura la portofel.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu