Samsara reuseste nu doar sa comunice fara vreun cuvant spus sau scris - altul inafara de titlul care te plaseaza imediat in campul filozofiei budiste a ciclului vietii-mortii-renasterii - ci sa produca un catarsis folosindu-se strict de imagini si o coloana care le potenteaza la superlativ.
O alergatura in susul si josul lumii care a durat cativa ani a fost tradusa selectiv si meticulos de Ron Fricke intr-un rezultat nu doar tehnic impresionant - cu time lapse-uri aproape ireale, panoramari gigantice, portrete socante, slo mo-uri si accelerari - dar si plin de semnificatii. Natura in toata splendoarea, durabilitatea si calmul ei, umanitatea in toate varietatile, ritmurile si credintele sale.
Atunci cand pune camera pe natura, Samsara arata ca o varianta filmata a Pamantului vazut de sus al lui Yann Arthus-Bertrand, atunci cand se focuseaza pe consumerism sau aglomerari umane aduce cu fotografiile lui Andreas Gursky.
Pentru mine breaking point-ul mental a fost compus din cele doua secvente ale mandalei - construite cu o migala ce tinde spre infinit de aceiasi calugari budisti care o distrug apoi doar ca sa o reconstruiasca de la zero. Must see.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu