vineri, 16 iunie 2017

25-0 in cartier nu se vedea


     Am citit de dimineata un articol din El Pais despre un antrenor de fotbal de la o echipa de copii concediat dupa ce echipa sa a dat 25-0 intr-un meci de campionat. Articolul original il puteti citi aici.

     E o lume tampita in care traim. In care la o exagerare se raspunde cu alta exagerare.

     Am auzit povesti de la noi cu parinti care injura ca la usa cortului, se scuipa intre ei si intra pe teren sa le faca dreptate progeniturilor. Fotbalul e o industrie care la nivel inalt produce multi bani. Peste tot in lume parintii se agata de acest miraj al imbogatirii si gloriei. Cumva europenii fac pasi catre modelul american - loc unde performanta de top in sport lasa in urma carute de victime fizice si psihologice.

     Articolul din El Pais spune ca parintii sunt obsedati de statisticile copiilor. Si ca sar de fund in sus cand se strecoara vreo eroare - Bah, fi-miu a dat 4 goluri, nu 3 in meciul asta! Imi imaginez ca, de dragul performantei timpurii, parintii sunt obsedati sa-si duca copiii la cele mai renumite cluburi. Cele care au rezultatele cele mai bune, cele mai bune conditii si cei mai buni antrenori. Presiunea trebuie sa fie enorma. Bai, eu bag o caruta de bani, ma sacrific pentru tine. Si apoi apar rezultate de genul 25-0. Si povesti triste despre abandon si nefericire despre care nu citim. Si totul se polarizeaza din ce in ce mai tare.

     Dar la fel de aiuritor e si raspunsul. Fortat, nenatural. Cum sa blochezi tabela la 10-0? Daca o echipa incaseaza 10, ce urmeaza? Cum sa-ti mai masori performanta? Data trecuta am pierdut la 20, acum la 15, e un pas inainte. Ce sa faca atacantii - sa nu mai imparta deloc mingea - ca nu cumva altii sa inscrie inaintea lor cele 10 goluri limita? De ce 10 si nu 12? E artificial si contra naturii. Hai, ca luam 10 in 15 minute si gata si meciul asta. Risti sa cultivi abandonul si delasarea din start. Sigur ca e frustrant sa pierzi 25-0, sigur ca iti vine sa te lasi, sigur ca pentru un suflet mic si necopt poate fi prea mult, sigur ca jocul pare si chiar este masluit, dar nu asta e solutia.

     Cred ca maidanul nostru era cel mai grozav loc din lume. Si pentru ca avea mecansime excelente de autoregalaj din care se pot invata multe si acum.

     In primul rand eram noi cu noi. Ariesului si inca doua strazi la stanga si la dreapta. Astia eram, nici mai multi, nici mai buni. Si asta ar fi un gen de solutie - un campionat care prin limitare geografica sa nu permita o mobilitate prea mare a valorilor. Nu stiu daca inca se mai intampla, dar la Bilbao echipa mare de fotbal avea numai fotbalisti basci. Sigur ca e o situatie aparte - politica, culturala - dar performantele aratau ca se poate. Islanda la nivel de echipa nationala a dovedit aceeasi teorie recent. Baza mica de selectie, un etos al lor si un stil de joc croit pe acest etos. Si uite ca s-a putut!

     In al doilea rand, noi in cartier nu jucam doar fotbal. Ieseam la joaca si jucam de toate. Puteai sa fi cel mai slab la fotbal, dar cel mai bun la baschet, tras cu cornetele sau facut combinatii la Monopoly. Asta e o lectie importanta despre valoare, valoare relativa, puncte slabe si puncte forte, raportare corecta la ceilalti. Specializarea asta obsesiva in fotbal, fotbal, fotbal o pierde. Aici parintele are nevoie de intelepciune si tact. E minunat daca ai un copil talentat la fotbal, dar ar fi stupid sa uiti ca mai exista atatea alte lucruri pe langa fotbal.

     In al treilea rand, atunci cand simteam ca se concentreaza prea tare valorile gaseam solutii spontane. Alegeam doi capitani - cei mai buni jucatori, o recunoastere suprema, validata intern - si ei la randul lor alegeau pe rand unul cate unul restul echipei. Sigur, era naspa sa fi ales mereu ultimul, dar echipele ieseau mereu echilibrate. Si cel mai slab jucator putea fi invingator. Nu stiu cum s-ar putea traduce asta la nivel mare, dar trebuie sa recunosc ca imi surade ideea de a-i vedea pe CR7 si Messi strigandu-si pe rand coechiperii doriti. Presimt ca Buffon, chiar daca ar fi ultimul ales, nu s-ar simti naspa.









SHARE:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

© Becerescu.ro. All rights reserved.
Blogger Template Designed by pipdig