Am plecat la Cluj pentru niste baschet european. Probabil nu stiati, dar Romania a gazduit una din cele patru grupe ale campionatului european. Si, fiindca am luat-o din timp, am organizat treaba brici. Biletele de avion dus-intors, dus cu blue, intors cu wizz, au insemnat 130ron. Cum sa nu se bucure Oancea, tovarasul meu de calatorie, de lucrul asta?
Am ales ziua cu meciurile cele mai tari - Spania v Croatia - derby-ul grupei pe hartie si meciul care a decis castigatoarea grupei de la Cluj de facto, si Romania - Ungaria, un meci cu incarcatura emotionala speciala pentru ambele tabere. Asa se face ca fix inainte de startul partidei a aparut un mesh urias al autoritatilor locale.
Dar pana la baschet, la Cluj am mancat pe saturate. Daca la TIFF mancatul e pe fuga, aici a fost in tihna. Micul dejun la Da Pino, autentic italienesc, scump si cu fite. Langa noi era printul... Adrian Cristea. Pranzul in Livada, foarte fain, portii consistente si preturi firesti, plin de suporteri spanioli si croati unii langa altii. Cina, direct langa Sala Polivalenta, dintr-un wok de la Wok'n'roll. 48 de ore mai tarziu si parca inca mai simt condimentele pe buze.
Sala Polivalenta e un loc decent pentru evenimente sportive, dar nu mai mult. Sonorizarea a lasat mult de dorit, spatiile pentru bauturi si crantanele sunt subdimensionate, iar personalizarea arenei lipseste cu desavarsire. Din pacate, la primul meci, unde baschetul a fost de calitate si pe teren au fost vreo 5 jucatori din NBA, nu s-a inghesuit lumea. Sa fi fost vreo 300 de spanioli, vreo 100 de croati si poate 2500 de romani. Trist de putin pentru mine. Dar inainte de asta, am prins sosirea echipelor la sala si am tras niste poze - cu Ricky Rubio si fratii Gasol de la spanioli si cu Saric de la croati.
Spaniolii, pe hartie favoriti, au inceput moale si Croatia a sperat, dar la jumatate tot spaniolii erau in fata. Cam acelasi scenariu in sferturile 3 si 4, dar cand toata lumea credea ca Spania va castiga fara emotii, un fault plus niste faulturi tehnice in lant (inexplicabile la nivelul asta...) au fost la un pas sa rastoarne meciul. Spaniolii s-au reconectat la miza si au castigat.
A venit randul tricolorilor. Agitatie mare. Lume multa. Galeria lui U cu scandari, tobe si energie.
Ungurii au adus si ei o galerie consistenta ingradita de stewarzi. Plus alte nuclee prin diverse locuri din sala. Sa zic ca ei sunt vreo 2 mii, noi suntem vreo 6 mii. La baschet pe hartie sunt in fata noastra, noi ne-am cam facut de ras pana acum in turneu, dar impinsi de public poate ca reusesc un meci bun.
Incepem. Sala trepideaza. Ungurii cu niste turn over-uri, noi preluam conducerea. Totusi pana la final de sfert au un punct in fata ei. Jucatorii vor, dar nu prea pot, diferenta creste incet, dar sigur. 4, 6, 9. La pauza nu stam grozav, dar incurajarile sunt furibunde. Sfertul 3 e unul de urmarire, suntem mereu in coasta lor, dar nu reusim sa ii egalam. Hanga ne incurca cel mai tare, are un calm fascinant, Mandache raspunde de la 3, sala e in picioare. Sunt si greseli de neinteles ale jucatorilor nostri - Kuti cu un airball, niste libere ratate aiurea, Moldoveanu intr-o zi neinspirata. Se termina cu ungurii in forta, dar suporterii ii sustin si ii aplauda pe galbeni. Ma doare gatul si pe mine.
A doua zi la 5:30 a.m e trezirea. In avion gasesc o poza facuta in curtea unei scoli. O cropuiesc si o duc in alb negru. In amintirea vremurilor cand in curtea scolii incepea procesul natural de selectie a valorilor sportive. Acum era goala. Viitorii sportivi sunt sedentari, manaca fast food cu doua maini si se joaca pe consola.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu