Nu mai stiu cand am fost in Retezat. Cu siguranta in alta viata. Andrei era inca in Romania, eu faceam poze cu un Canon pe care imi dadusem toate economiile, exista internet - dar era pe dial up. Si eu visam - cu cateva din pozele de mai jos - sa castig un concurs de fotografii international. Naiv si cu internet pe dial up cum ziceam...
Imi mai aduc aminte ca am luat un tren personal de noapte. Pe vremea aia un personal de noapte... cum sa vi-l descriu... pe jos rauri de coji de seminte, in aer fum de tigare si acorduri de manele. Eram sase oameni. Ne-am dat jos pe la 5 fara ceva dimineata intr-o halta, tin minte foarte clar placuta CFR cu Ohaba de sub Piatra. Andrei sarea de pe un picior pe altul si striga asemnea unui om al pesterii - Ohaba de sub Piatra, Ohaba de sub Piatra! De acolo ne-a luat o masina. Localnicii ofereau si ofera, sunt covins, acest serviciu contra cost.
Prima baza a fost la cabana Pietrele, dar in rest am stat peste tot la cort. Retezatul e un munte dur, dar spectaculos. Blocuri imense de granit. Lacuri glaciare. Peisaje-minune. Dupa un traseu de cateva ore, cand ajungi la Galesu, te descalti si te lungesti in iarba. Te uiti si ti se pare ireal. La fel la Bucura, cand vezi un apus de soare in suieratul vantului.
Tot o amintire simpatica a ramas si piureul la plic in care Andrei adauga branza de la tub. Bine, dupa trasee de 8+ ore as fi mancat orice. Totul pregatit desigur la un primus.
Varfuri peste 2200 de metri cate vrei, dar dincolo de ele, daca mergi in miezul verii, o sa gasesti in Retezat o flora si o fauna incredibile. Nu degeaba e rezervatie naturala si nu degeaba era pe lista potentialelor 7 Minuni Naturale ale Lumii. Apropo, a ajuns pe lista aia?
A durat 3 zile sa mi se desumfle gleznele si 3 saptamani am facut un tratament la genunchiul drept. Saritul din bloc de granit in bloc in granit a lasat o amintire pana astazi.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu